Valer Olaru a€žMaximalistu"

Academia Artelor Traditionale din Romania a abandonat, pana si ea, cheia de bolta a edificiului monumental, edificat de noi, ca o premiera in cultura mondiala si cultivat cu pasiune si indarjire impotriva tuturor impotrivirilor si dificultatilor, in anul 1990 selectand dupa criteriile de exigenta si de excelenta, prin cercetari asidue de teren, in toata tara, prin colaborari empatice cu specialisti din toate institutiile importante din tara, noile primiri, limitandu-se acum la o selectie minimala, dintre participantii la ultima editie a Festivalului. A fost data uitarii pana si lista nominala predata la plecarea mea, cuprinzand cateva personalitati autentice si valoroase, selectate de subsemnatul, inaintea demiterii mele.

Evenimente „ratate"

Dintr-o faclie chemata sa lumineze intreaga cultura nationala, „Academia satului romanesc" risca sa ajunga (daca nu a si ajuns) o biata lumanare fumeganda! Singura actiune venita sa-i salveze imaginea, in anul 2009, a fost expozitia, de mare calitate estetica si de elevata viziune antropologica, organizata in Casa Artelor de Ada Maria Popa, care a uitat (probabil ca i s-a interzis!) sa mentioneze, in brosura de promovare a expozitiei, numele celui ce s-a invrednicit sa lanseze, cu toate impotrivirile „autoritatilor" in materie de „academism", „Academia satului romanesc", pe bolta culturii nationale, sprijinindu-ma pe cele doua coloane magistrale ale „Discursurilor de receptie" in Academia Romana, ale lui L. Rebreanu si L. Blaga, despre taranul roman si despre satul romanesc! Bietii de ei! Cred ca „politica strutului" mai poate escamota marile adevaruri! Pana si „Ziua gradinitei", inaugurata la 2 iunie, ca un proiect complementar „Zilei bebelusilor" (ambele fiind elaborate de subsemnatul) s-a desfasurat dupa acelasi tipic: organizare sub orice critica (doar 2 gradinite participante), o prezenta slaba a organizatorilor (nici un factor de conducere, la nivel de directori, sefi de sectii sau sefi de servicii nu s-au deranjat sa-i intampine si sa inaugureze oficial editia inaugurala a manifestarii!), fapt care m-a obligat sa ii substitui, citindu-le copiilor dintr-o carte de povesti ale unui autor bucovinean (invitat tot de mine) si care a salvat blazonul institutiei gazda.

Lipsa de cultura

In incheiere, referindu-ma la publicatiile editate, in afara oricarui control stiintific al unor persoane competente, cu privire la conceptia, structura, continutul documentar-stiintific, stilul redactional si ortografia textelor, trebuie sa conchid ca rezultatele au fost absolut descalificante. Astfel, cele 13 „Caiete" publicate, indecent, pe hartie cretata, cu ocazia „Targului de case din Muzeul Civilizatiei Populare Traditionale „Astra" (un alt proiect al subsemnatului ratat cu nonsalanta, ca sa ma exprim academic) etaleaza un nivel de incultura si o lipsa de instructie si educatie redactionala, absolut descurajante. Daca pana si un Calendar (al anului 2010) avand ca tematica sarbatorile crestine si populare, de peste an, abunda, la o lectura de specialitate, in erori si in necunoasterea subiectului, avem o imagine globala despre contraperformantele, pe toate planurile, ale colectivului de specialitate, sub conducerea unui cadru tehnic (specialist in restaurare si conservare) care, exceland doar in arivism si incultura, percepe si trateaza fenomenul cultural, ca pe ceva absolut derizoriu. Acesta este tabloul, in contururi generale, care combate, cat se poate de argumentat, raportul preliminar al dlui. V. Olaru,  grandoman si in dezacord grav cu realitatea! Bine (pentru pozitia lui) ca este crezut si creditat, in continuare, ca un manager priceput, apt sa raspunda de destinele cele mai mari si reputate institutii de gen din Romania!