Un fapt de o gravitate deosebita

Nazuinta si speranta spre (si in) normalitate ne-au inaripat spiritele in zilele, saptaminile, lunile ce au urmat zbuciumatului decembrie 1989. Cine a cunoscut faptele de lupta si daruire din perioada destul de recenta a anilor 1945 - 1958 a romanilor care si-au sacrificat viata, libertatea, sanatatea pentru marile idei si valori ale tarii si neamului romanesc, avea toate motivele sa creada si sa spere ca odata scapati din chingile comunismului, urmasii lor vor fi la inaltimea datoriei de a traduce in faptele de viata marile lor aspiratii spre libertate, demnitate, dreptate si adevar. Nu de alta dar se cheama ca tot romani sintem ca si ei.

Pentru cautatorii in istorie va fi insa destul de greu sa gaseasca un exemplu mai graitor de detalare, de distantare ca comportament intre generatii ca exemplul urmat de noi, postdecembristii. Fara nici o ezitare o spun cu toata franchetea ca sintem exact la polul opus. Ca perioada ce a urmat pina in ziua de azi ne umple de rusine si ne face demni de dispretul unei lumi intregi. Pentru ca in locul valorilor inaltatoare menite sa ridice o tara, un popor, noi am asezat la loc de cinste minciuna, calomnia, denigrarea, ura, furtul, specula, inselaciunea. Pe care le-am cultivat si le-am practicat nu numai la nivel individual ca relatii intre noi dar si la nivel institutional. Puteam spera si unii dintre noi am sperat ca in devenirea si trecerea timpului ne vom indrepta. Ultima speranta ne-am pus-o in cei care, in 2004, au asezat la temelia sloganului lor electoral „Dreptate si Adevar". De care acum, iata, s-a ales praful.

Graiesc faptele. In anii 1997-98 fortele raului au inabusit in fasa incercarea de a scoate la lumina gravele acte si fapte de incalcare a legii, de devalizare si coruptie. In anii 2006-2007 aceleasi forte au dat la o parte singurul ministru de justitie care s-a angajat ferm pe acelasi drum. Si au pus in loc altul care executa fara cricnire ordinul „la loc comanda". Despre unul din actele sale vreau sa vorbesc si despre o atitudine care a aruncat tara intr-un haos de nedescris in care insasi justitia este tinta vizata. Se pare ca organele de cercetare au scos la iveala afacerea „Imopost" si au solicitat autoritatii prezidentiale cale libera pentru declansarea urmaririi penale impotriva nimanui altul decit supremul reprezentant al justitiei, ministrul Chioariu. Invinuit ca a semnat si a dat gir unei hotariri de guvern prin care s-a scos in scop speculativ o suprafata de teren valoros din proprietatea publica a statului si s-a subevaluat la aproape abia a zecea parte intr-o combinatie de care nu ar fi strain premierul. Fostul ministru Macovei ar fi refuzat semnarea dar, la citeva zile dupa numire, actualul ministru al justitiei, care avizeaza hotaririle de guvern pentru legalitate, a semnat fara ezitare.

Daca faptul se va dovedi ca atare el va fi nu numai foarte grav, antrenind prestigiul si credibilitatea ministerului justitiei si a intregului guvern dar va depasi mult acest cadru facind dovada ca in pofida trimbitatei batalii anticoruptie cu care am iesit la inaintare pentru aderarea lsa UE, ea, coruptia, se cultiva copios inca de la nivelul celor mai inalte institutii, ba chiar de catre institutiile anume chemate sa o combata. Nu mai prejos si gravitatea derivind din exemplul si cimpul liber pe care il primeste in continuare tagma pofticiosilor si nesatuilor corupti. Bine, dar nu asta este problema, spune distinsul ministru. Vinovati sint procurorii DNA care au tupeul de a scormoni si scoate la lumina astfel de fapte. Si o fac la vadita comanda politica.

Nimic nou. O astfel de reactie e la moda. Toti politicienii pina acum vizati au invocat-o. De unde trebuie sa tragem concluzia ca ar putea fi anchetati si eventual judecati toti coruptii, mai putin politicienii. Si pentru ca pozitia si functia ce detine ii permite, iata-l pe inimosul nostru ministru, sprijinit evident din umbra, declansind razboiul murdar tocmai pe terenul ce s-ar cere imaculat al justitiei, aducind si interpretind tendentios argumente dintr-un document al CSM inca nevalidat si ca atare nesupus discutiei publice.

Scopul ce se urmareste este clar: nu avem nevoie de cei ce-si permit sa perturbe bunul mers al coruptiei. Dupa ministrul Macovei, la o parte si cu procurorii DNA. Probabil la o parte si cu Procurorul General, daca nu va raspunde la comenzi. Spun preopinentii ca comenzile vin de la Cotroceni. Selective. Pina una-alta, vad ca se cere avizul pe pentru fostul ministru Babiuc, un cunoscut apropiat al lui Basescu. Dar ce ar fi daca organele de cercetare si ancheta ar fi lasate in pace, sa-si faca datoria si daca instantele de judecata ar stabili adevarul? Ei bine, stimati cititori, n-ar fi. Nu se vrea. Si este de inteles: chestiunea depinde de cei de la putere. Si daca, implicati fiind n-au interes, dimpotriva, atunci solutia trebuie sa vina de la cei care i-au trimis acolo.