Traditie l Ion Cantacuz este este singurul care le repara ceasurile mediesenilor

Ultimul ceasornicar al Mediasului

Un octogenar din Medias este singurul care le repara ceasurile sibienilor. Prin miinile sale au trecut mii de ceasuri, iar batrinul spune ca vrea sa practice aceasta meserie pina cind il vor lasa puterile.

Pasiune, indeminare, suflet, perfectiune, o viata dedicata unei meserii pe cale de disparitie. Asa s-ar putea caracteriza munca lui Ion Cantacuz, un batrin care repara ceasuri de aproape 60 de ani. Ceasornicarul, in virsta de 84 de ani, spune ca va repara ceasuri pina cind va muri. Nascut in judetul Constanta, fost militar, a invatat singur aceasta meserie. A descoperit ca este indeminatic, si in timp s-a perfectionat. De-a lungul anilor, prin miinile sale iscusite au trecut mii de ceasuri. Acum a ramas unul dintre putinii care mai lupta pe baricadele unei meserii in declin. In mileniul tehnologiei, placerea autentica a ramas unul dintre putine argumente in razboiul cu timpul.

Maestrul orologiilor

L-am gasit din intimplare. Mergeam pe strada, si intimplator am vazut pe cineva care iesea dintr-un imobil cu un ceas vechi in mina, un fel de orologiu din vremuri apuse. M-am uitat atent la cladire. Una veche, ca atitea altele din centrul istoric al Mediasului, cu caramizi roase de ani, si o culoare spalacita, greu de definit. Nu mi-a atras atentia prin nimic. Nicio firma afara, nimic. Am intrat in gang, si am zarit o usa. Am decis sa bat. O voce mi-a spus intra. Am pasit intr-o incapere nu foarte mare. In fata mea se afla un barbat in virsta, care ma privea. M-au frapat imediat orologiile de pe pereti. Multe, vechi, cum nu mai vazusem pina atunci. Vocea barbatului m-a trezit la realitate. Cu ce va ajut?, m-a intrebat. Conversatia s-a legat imediat.

Autodidact

Asa am aflat ca Ion Cantacuz este cel mai batrin ceasornicar din Medias. Lucreaza intr-un spatiu inchiriat, pe strada Nicolae Iorga. Nu are firma afara, insa mediesenii il cunosc si apeleaza de zeci de ani la serviciile sale. A invatat singur meseria de ceasornicar, pe care o practica din 1947. „Daca m-as putea intoarce in timp, as alege aceeasi meserie. Nu am considerat ca am talent, dar m-am bazat pe indeminare, si am devenit pasionat. Meseria am invatat-o singur. Dupa razboi nu am avut alta posibilitate, si asa am invatat sa repar ceasuri", povesteste Ion Cantacuz. In 1989 el a iesit la pensie. Nu a incetat insa sa lucreze, si a pornit propria sa afacere. 

Secretul meseriei

Curios, il rog sa imi arate cum lucreaza. Pe masa sint insirate citeva obiecte pe care ceasornicarul le foloseste in munca sa. Pensete, pile, de diferite dimensiuni. Imi explica ca desi i-a slabit vederea, continua sa lucreze si la 84 de ani. Miinile ii sint inca sigure, iar multumirea lui este ca poate sa faca in continuare ceea ce ii place. „Cit voi trai, voi continua sa repar ceasuri. Imi place ceea ce fac, si acest lucru este cel mai important. Lucrez cu calm, gindesc inainte sa repar, ceea ce inseamna ca lucrez mai mult cu mintea decit cu mina. Imi doresc sa obtin aprecierea clientului, iar odata cu multumirea acestuia, obtin si satisfactie profesionala si spirituala. Se poate trai cu lucrul cinstit. Banii vin odata cu clientii, care daca vad ca sint apreciati si respectati revin la mine de cite ori au nevoie", explica ceasornicarul.

Valoare sentimentala

Intreb de ceasurile de pe pereti. Majoritatea sint vechi, de zeci de ani. Unele functioneaza, altele nu. Ceasornicarul imi explica ca in aproape 60 de ani de munca, a reparat citeva mii de ceasuri. Prin miinile sale au trecut ceasuri cu pendula, cu batai la sferturi sau la jumatate de ora, ceasuri cu greutati, si ceasurile de mina din prezent. A reparat ceasuri foarte vechi, de 70, 80 sau chiar 100 de ani, care inca mai functioneaza. Satisfactia cea mai mare pe care o are ceasornicarul este atunci cind isi vede clientii multumiti.

Cesuri de primari

Pentru ca multe dintre ceasurile pe care le repara au valoare sentimentala, Ion Cantacuz le cere clientilor sai sume modice. A avut insa si clienti cu greutate, care au stiut sa ii rasplateasca munca. „Le-am reparat ceasurile fostilor primari, Chirila, Bucur sau Plopeanu. Aveau unele deosebite, elvetiene. Au avut rabdare cu reparatiile si au fost generosi la bani", isi aminteste Ion Cantacuz.

Aproape de familie

Ion Cantacuz s-a nascut in 1923, in comuna Dunarea din judetul Constanta. A absolvit sapte clase primare, si opt clase la Scoala de Aviatie din Medias, care era echivalenta in acele vremuri cu Liceul Industrial. Dupa razboi a invatat pe cont propriu sa repare ceasuri, meserie pe care o practica din 1947. Din 1994 este vaduv. Are o fiica cu care locuieste, un baiat in Australia si patru nepoti.

Dorinta de cunoastere

Tentatia de a „masura" timpul face ca istoria ceasurilor sa fie consistenta si remarcabila. Totul a inceput cu nenumarate secole in urma, din momentul in care primii oameni au sesizat ciclul continuu zi-noapte. Prima modalitate pe care au gasit-o pentru a tine evidenta timpului, a fost „exploatarea" oricarei umbre care indica rotirea planetei in jurul soarelui. Astfel s-a nascut primul ceas: o suprafata rotunda, numerotata, prevazuta in centru cu un ax vertical.

Miscarea astrelor

Cel mai timpuriu barometru temporal a fost... cerul. Miscarea astrelor era cea mai sigura cale spre determinarea si organizarea perioadelor cum le cunoastem astazi. Apoi, metoda generala era apelul la resursele naturale, incepind de la „citirea" informatiilor in functie de fenomenele naturii, gesturile si obiceiurile animalelor, pina la crearea unor obiecte rudimentare, dar care indicau cu precizie fiecare secunda.

Meserie de traditie

Orice inventie aduce dupa sine, ca necesitate si consecinta, o meserie. Orice obiect nou inventat, are nevoie in timp de intretinere, corectie si reparatii. Aparitia ceasului mecanic in 1286 la Londra a marcat si aparitia unei meserii, aceea de ceasornicar. Raspindirea acestei inventii, mai intii in Europa, si dupa aceea in toata lumea, a atras dupa sine si raspindirea meseriei de ceasornicar. In Tarile Romane ceasul a aparut in prima jumatate a secolului al XV-lea la Cisnadie, cel mai probabil fiind importat din Germania. 

Ceasul cu pendul

In 1656, omul de stiinta german Christiaan Huygens, a creat primul ceas cu pendul. Desi s-a crezut de multe ori ca inventia ceasului cu pendul ii apartine lui Galileo Galilei, prin studii nenumarate s-a demonstrat ca niciunul din tipurile de ceas desenate de el nu au fost niciodata dezvoltate. Ceasul cu pendul lui Huygens avea o eroare de mai putin de un minut pe zi, la momentul respectiv fiind cel mai performant ceas. Prin imbunatatiri repetate aduse mecanismului de functionare a ceasului, Huygens a reusit sa il aduca la o eroare de mai putin de 10 secunde pe zi.

Istoria ceasului

Pina sa fie ceasul inventat, instrumente primitive pentru masurarea timpului existau inca din antichitate. Egiptenii aveau un ceas solar numit obelisc. Orele erau determinate dupa felul in care se miscau pe pamint umbrele lui facute de lumina solara. Un alt model, de data aceasta mai exact este clepsidra. Clepsidra consta intr-un vas din sticla cu 2 copartimente. Cel de sus are o cantitate de nisip, apa sau mercur care pica in compartimentul de jos intr-un anumit interval de timp. Clepsidra a fost folosita in Europa in secolul 14.

Primu ceas public

Primul ceas public a fost facut si ridicat in Milano, Italia, in 1335. In 1500 un lacatus german numit Peter Henlein a inceput sa faca ceasuri mici care aveau insa numai bratul pentru a indica ora, nu si cel pentru minute si nu avea protectie de sticla deasupra. In 1577, Jost Burgi a inventat bratul pentru minute.

Purtat de Pascal

Ceasul de mina a aparut in Primul Razboi Mondial. A fost purtat pentru prima data de fizicianul francez, Blaise Pascal. Primul ceas electronic care folosea o baterie a aparut in 1953. Primul ceas cu alarma a fost inventat de Levi Hutchins in 1787. Alarma din acest ceas suna numai la ora 4 AM.

Muzeu la Ploiesti

In Romania un interesant muzeu al ceasului se gaseste la Ploiesti. El contine exemplare de ceasuri datind din Evul Mediu precum si numeroase ceasuri care au apartinut de- a lungul vremii unor oameni celebri.

Ceasurile bogatilor

Conform unui sondaj realizat la nivel mondial, magnatul italian Silvio Berlusconi este personalitatea care poarta cel mai scump ceas. Este vorba de un ceas marca Constantin Vacheron, in valoare de peste 350.000 de euro. Presedintele rus Vladimir Putin a optat pentru un Patek Philippe de circa 50.000 de euro pe care il poarta pe mina dreapta. La polul opus se afla presedintele Statelor Unite ale Americii, George W. Bush, cu un ceas obisnuit de firma americana, Timex Indiglo, care costa doar 40 de euro. Nici romanii nu se lasa mai prejos. Dintre personalitatile Romaniei, patronul echipei Steaua Bucuresti, Gigi Becali, are doua ceasuri pretioase, un Rolex de 50.000 de euro, si un Audemars Piguet, de circa 15.000 de euro. Pe lista se mai afla si fostul ministru al finantelor publice Sebastian Vladescu. Si acesta pretuieste ceasurile, el cheltuind circa 30.000 de euro pentru mai multe ceasuri.

Cel mai scump ceas din lume

In schimbul a 1.5 milioane de dolari, poti avea la incheietura miinii o adevarata opera de arta, probabil un simbol al design-ului exclusivist si al tehnologiei de ultima ora, surprinse intr-un dispozitiv a carui functie de baza ramine simpla masurare a timpului. Si totusi, nimic nu este simplu cind vorbesti despre Tour de l'Ile, creatia aniversara semnata Vacheron Constantin. Producatorul elvetian, a sarbatorit in 2005 al 250-lea an de existenta, prin lansarea acestei piese formidabile. Tour de l'Ile este in ansamblu un ceas extrem de complex si eficient, prevazut cu o multitudine de optiuni, intre care calendar, sistem de afisare a fazelor lunii, indicatori pentru momentul rasaritului si al apusului, sistem power-saving etc.