Singura, impotriva tuturor

Traieste de 11 ani in Copsa Mica si de tot atitia se zbate sa stopeze poluarea din acest oras. Este singurul cetatean al acestui oras condamnat care a avut curajul si puterea sa se revolte. Maria Bacila a ajuns sa creada, dupa atita amar de vreme, ca se lupta cu morile de vint. A inceput cu autoritatile locale din Copsa, unde n-a rezolvat mare lucru. Apoi s-a adresat celor din Sibiu, Agentiei pentru Protectia Mediului, Directiei de Sanatate Publica, Consiliului Judetean, Prefecturii. A trimis memorii peste memorii, a fost in zeci de audiente, dar rezultatul a fost zero. In cele din urma, s-a adresat Guvernului si apoi chiar presedintelui Romaniei, care in acea vreme era Ion Iliescu. Nici de aici nu a obtinut raspunsul pe care-l astepta. La capatul puterilor, a apelat la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, de la Strassbourg. Maria Bacila a fost, in perioada 2000-2004, membru al Partidului Ecologist si consilier ecologic pentru problemele din Copsa Mica. Atunci a dus marea batalie.

Copsaneanca de 11 ani

Maria Bacila nu este copsaneanca. De loc, este din Razboieni, judetul Neamt. „De unde vin eu este aer curat si nu este poluare. Sotul meu este din Copsa", spune Maria Bacila. Sotii Bacila au avut o tentativa, prin anii 70, de a locui in „orasul negru". Dar nu au putut ramine. Din spusele Mariei Bacila, care nu vrea sa vorbeasca foarte mult despre viata ei personala, copilul cel mare avea probleme de sanatate si au fost nevoiti sa plece din Copsa. S-au mutat in Tirgoviste, unde a fost mutat cu serviciul sotul ei. Dar in 1996, s-au intors. „Dupa ce au murit socrii mei, care ne-au lasat cu limba de moarte sa nu vindem casa, ne-am mutat aici. Eu, care provin dintr-un mediu curat, nu am putut suporta toxicitatea asta de aici si tocmai de asta am ajuns pina la Strassbourg cu aceasta problema", povesteste femeia de 60 de ani, obosita, parca, de toate zbaterile ei fara rezultat.

Memorii fara raspuns

De cind s-a mutat in Copsa, Maria Bacila, care nu a lucrat nici o secunda la Sometra, a avut ceva probleme cu ficatul, dar si o concentratie destul de mare de plumb, in singe. Cei doi  baieti ai sai au preferat sa plece departe de otravurile din Copsa. S-au stabilit, in urma cu citiva ani, in Bucuresti. Insa Maria Bacila a decis sa ramina si sa lupte impotriva poluarii. S-a zbatut pentru orasul acesta mai mult decit au facut-o cei care stau aici de generatii intregi. „Am facut memorii la toate institutiile de mediu si ale statului, dar raspunul era mereu acelasi, ca Sometra are planuri de conformare, iar poluarea va fi redusa. In realitate, insa, lucrurile erau tocmai invers. Au fost institutii, cum este Agentia Regionala pentru Protectia Mediului, care imi dadeau dreptate in momentul in care le aratam, negru pe alb, depasirile la pulberi. Dar atit", povesteste femeia.

„Mi-au zis sa ma mut din Copsa"

„In cele din urma, m-am adresat Guvernului Romaniei in doua legislaturi si presedintilor Ion Iliescu si Emil Constantinescu. Insa nici ei nu a facut nimic. Raspunsul lor a fost ca vor trimite memoriul meu la Agentia Nationala de Mediu. Secretarul general de la Mediu, in urma plingerii mele, mi-a zis sa ma mut din Copsa. Aceasta era solutia lor! Dar cu ceilalti oameni, ce se intimpla? Se mutau toti?", povesteste, cu amaraciune, femeia care s-a luptat pentru sanatatea concetatenilor sai.

Raspunsul presedintelui

In 2003, i-a scris presedintelui de atunci, Ion Iliescu. I-a descris, cu lux de amanunte, calvarul indurat, de zeci de ani, de oamenii din Copsa Mica. I-a explicat toti pasii pe care i-a urmat pina a ajuns la Presedintie. Raspunsul presedintelui, care a venit, prin vocea consilierului acestuia, a fost foarte sec: „Am trimis memoriul dumneavoastra catre Secretariatul General al Guvernului Romaniei si autoritatilor abilitate cu cunoasterea si analizarea problemelor de mediu si sanatate, cerind sa va trimita punctul lor de vedere". Atit.

La Curtea Europeana

Dupa patru ani de sute de demersuri, plingeri si audiente la toate institutiile posibile de mediu si de sanatate, orice om ar fi renuntat. Nu, insa, si Maria Bacila. Indiferenta autoritatilor statului a ambitionat-o si mai mult. In 2004, si-a luat inima in dinti si s-a dus la Bucuresti, la Organizatia pentru Apararea Drepturilor Omului. „Aici am vorbit cu un jurist si i-am spus tot ce facusem pina atunci. Cu ajutorul acestuia, mi-am facut un dosar, in care am introdus toate memoriile trimise, toate raspunsurile primite, am scris un scurt istoric despre Copsa Mica si despre marele poluator, Sometra. Atunci mi-am facut si analizele, pentru a arata concentratia depasita de plumb, din singele meu. In concluzie, am cerut o viata mai curata, un mediu mai sanatos in Copsa, in care sa traim toti cei de aici", povesteste, indirjita, Maria. Dupa, 11 ani de lupta cu autoritatile romane si cu Sometra, asteapta doar raspunsul de la Strassbourg. Verdictul Curtii Europene a Drepturilor Omului ar trebui sa vina anul acesta.

Experiment

In urma cu aproape trei ani, Maria a vrut sa convinga pe toata lumea cit de mult rau face poluarea cu plumb, cadmiu, zinc, si alte elemente. Asa ca, timp de sase luni, in propria curte, a functionat o instalatie de licheni, pe care a dus-o de la Institutul de Fizica si Inginerie Nucleara de la Bucuresti „Horia Hulubei", in parteneriat cu Institutul de Fizica din Stuttgart, Germania. „Dupa o jumatate de an, cind s-au efectuat analizele, in comparatie cu alte zone din tara, ca Deva, Oradea, Baia Mare, dar si altele, s-a constatat cit de mare este concentratia de plumb, zinc, cadmiu, seleniu si multe alte astfel de elemente, in Copsa, fata de celelalte localitati. De fapt, concentratiile au fost depasite cu mult peste limita maxima admisa", precizeaza ecologista.

CASETA

Plan de compensare

Dupa toate eforturile zadarnice de a reduce poluarea, Maria a incercat si altceva. A facut un plan de obiective, pentru locuitori si oras, menit sa compenseze cumva raul provocat de poluare. In programul intocmit de ea, a cerut gratuitate pentru copsaneni la spital, vitaminizarea copiilor, scutire de taxa pentru apa si proprietate, drept contributie la reconstruirea Copsei. S-a gindit chiar si de unde sa faca rost de bani: 50% de la Sometra, 20% de la Carbosin, care inca functiona pe atunci, 15% din bugetul local si 15% din cel national. A cerut toate acestea conform Legii 137/1995, art.3, lit d. „Nimeni nu m-a luat in seama, cu toate ca am vrut numai lucruri bune pentru oamenii si localitatea asta. Planul meu  a ramas doar la stadiul de plan si nimic mai mult", regreta Maria Bacila.

75 de bolnavi, in 2006

In ciuda buletinelor de analize de la Sometra, care au iesit bine, in ultima vreme, angajatii fabricii sint, totusi, bolnavi. Conform statisticilor Autoritatii de Sanatate Publica Sibiu, 75 de copsaneni care lucreaza la Sometra s-au imbolnavit, numai anul trecut, de saturnism cronic. Aceasta boala profesionala, cunoscuta si sub denumirea de intoxicatie cronica cu plumb, poate provoca manifestari acute digestive, de tip colica saturnina. Cifrele situeaza Sibiul pe locul I in tara in ceea ce priveste numarul intoxicatiilor cu plumb. Iar raspunzatoare este platforma Sometra - Copsa Mica. „In anul 2006, in Sibiu s-au inregistrat 78 de imbolnaviri profesionale. Din acest numar, 65 sint angajati la Sometra, iar alti 10 lucreaza pe aceeasi platforma, dar sint angajatii altor firme. Alte doua cazuri au fost de hipoacuzie si unul de surditate", spune Simona Berariu, purtator de cuvint in cadrul ASP Sibiu. Medicii mai spun ca cei care au facut o data saturnism il fac mult mai repede a doua oara, pentru ca, din pacate, rezistenta organismului este mult mai mica. Specialistii din sanatate au incercat, de-a lungul timpului, sa impuna niste reguli stricte angajatilor de la Sometra, insa din cauza situatiei sociale precare, oamenii ignora indicatiile medicilor. Ei se intorc in fabrica pentru a-si putea intretine familiile, chiar daca se expun din nou pericolului de contaminare.