Sanctuarul de la Tichindeal

Manastirea de maici de la Tichindeal a fost ridicata dupa Revolutie, pe locul unui schit distrus in secolului XVIII. Lacasul monahal pastreaza o tusa de galben predominant, despre care specialistii spun ca ar egala albastrul de Voronet.

La mijlocul drumului dintre Sibiu si Agnita, se afla un loc de rugaciune cu hramul „Nasterea Maicii Domnului". Manastirea de maici de la Tichindeal a luat fiinta dupa Revolutie, pe locul unde alta data era un schit in care traiau si se rugau calugarul Isaia si pictorul de biserici Grecu. Schitul, renumit la vremea lui, a fost distrus in partea a doua a secolului XVIII. Astazi, asezarea monahala este una din cele mai frumoase si renumite din aceste locuri, iar maicutele trudesc alaturi de credinciosii din zona, sprijiniti de un comitet de initiativa pentru ridicarea bisericii. Manastirea pastreaza traditia veche a picturii fratilor Grecu, cu o tusa de galben predominant, despre care specialistii spun ca ar egala albastrul de Voronet.

Semnificatia locului

In jurul unui sanctuar, natura primeste alte semnificatii. Izvorul din preajma lui are alt gust, vulturul care se roteste in ocoluri deasupra are alt zbor. Insusi cuvintul care se roteste in preajma sa are alte intelesuri, devenind Cuvint. De aceea, cei vechi care aveau o pricina unul cu altul ori vroiau sa aiba in casele lor aceeasi tarie, frumusete si vrednicie care sa-i linisteasca, sa-i ajute sa devina profunzi si senini, sa se impace iarasi unii cu altii si cu vietuirea, luau desaga pe umar cu o bruma de jertfa in ea si pe drumul dintre dealuri se indreptau catre locul sfint. Acolo se primeneau la izvor si incepeau sa se patrunda de firea si adincimea zidirilor lumii. Isi odihneau firea in comunitatea cerului cu pamintul, a naturii cu omul, in puterea menirii sale.

Inceputurile

Patrunsi de acest adevar, opt preoti ai satelor din jur - Ioan Stancu din Rosia, Aurel Avram din Nocrich, Moise Rusu din Marpod, Mircea Popescu din Tichindeal, Ioan Rus din Ilimbav, Ioan Munteanu din Fofeldea, Ioan Hampu din Ghijasa de Jos, Iosif Levente din Ighis -, ajutati de un comitet de credinciosi condus de Corneliu Catana, originar din Marpod, dar care locuieste la Sibiu, au aruncat saminta redevenirii pe crucea glodului acestei glii, din care a luat fiinta manastirea, in anul 1994. Ei s-au ocupat de cele legale, de stringerea de fonduri, pentru ca aceasta generoasa initiativa sa capete contur si continut.

Locul

Locul nu a fost ales intimplator. In vremurile de demult, in apropiere, si-au avut salas calugarul Isaia si pictorul de biserici Grecu. Cel dintii a aurit cu lumina firii lui taina trecutului vietuitorilor minunati care i-au calcat pragul pentru a auzi cuvintul Domnului ceresc, pina la vremea cind a devenit candela de veghe al acestui tinut. Cel de-al doilea, a fost unul din fratii Grecu, vestiti pictori de biserici care au zugravit in fresca faptele Domnului la Sasaus, in 1780, la Mohu in 1782, la Fofeldea in 1814 ori la Tichindeal in 1818. Astazi locul se nimereste la jumatatea drumului care leaga Sibiul de Agnita, la nodul drumurilor care se risipesc, in apropiere, spre cuiburile de romani traitori ai acestui pamint ca un loc de pornire, de un nou inceput.

Truda

Tot ce se vede aici este facut cu mina de sute, poate mii de credinciosi de la sate ori de la oras care isi trag vita din aceste locuri. A fost incalzit la cuibul suflarii lucratoare omenesti, a fost nimbat de harul suflarii sarbatoresti a omului care cheama din lucruri firea lor ascunsa si de taina, singura ce poate dura un loc si un lacas sub numele ocrotitor al Nascatoarei de Dumnezeu.

In 1991, s-a ridicat un altar in aer liber, iar in 1992 s-a introdus curentul electric in curtea manastirii de un grup de credinciosi de la RENEL Sibiu, iar extinderea legaturilor la toate punctele de lucru s-a facut de un colectiv de la Santierul 5 Instalatii. Drumul din incinta manastirii si ridicarea unor constructii mai mici s-au realizat in contul unor donatii strinse de sfintii parinti din parohiile invecinate sau mai departate, din daniile unor credinciosi care au poposit pe aceste locuri.

Acum se pun bazele bisericii care va priveghea imprejurul ca un vas protector, ca o cetate imparateasca menita sa devina izvor pentru roata de sate din jur si pentru calatorul insetat de adevar si credinta.

Daruire si rugaciune

Pentru ca toate acestea sa devina realitate, a fost si este nevoie de munca si daruire. Cele 22 de maicute, cu ochiul blind si mina truditoare, sub conducerea vrednica si pilduitoare a maicii Marina, nevoiesc la toate cele trebuincioase vietuirii, dau lumina icoanelor de taina din stramosi, cos broderiile miraculoase ale vestmintelor celor ce impartasesc cuvintul lui Dumnezeu. Noua, celor nevrednici, inca, de un asemenea dar ne ramine datoria sa fim aproape de nevoile si zbaterile acestui lacas, care prin truda noastra va deveni, prin efortul fiecarei generatii, o podoaba pentru oamenii harnici si evlaviosi.

Radacini in istorie

Pe acest loc a fost o data un asezamint monahal distrus de tunurile generalului Bucov, in a doua jumatate a secolului 18. Schitul  este pomenit in cronici la 1765, avind ca vietuitor pe parintele Isaia cu o avere de „teren arator cinci galeti". Doi ani mai tirziu, la 1767, Popa Stan din Glimboaca primeste in dar un Penticostar tiparit la Rimnic pe care scrie cu mina proprie: „Aceasta Sfinta Carte s-a lasat de la Manastirea Sasausului al Bisericii sa fie in veacul veacului cu afurisenie de la Sfintii Parinti". In arhivele de stat de la Viena exista un raport in care se vorbeste ca la data de 27 mai 1486 acest asezamint monahal a fost distrus.

Sfintita de episcop

Piatra de temelie a manastirii a fost pusa si sfintita in 1991 de catre inalt preasfintitul Serafim Fagarasanu, pe atunci episcop al Arhiepiscopiei Sibiului. In 1993, a fost obtinuta autorizatia de construire din partea Ministerului Lucrarilor Publice si Amenajarea Teritoriului in temeiul art. 28 din Decretul-lege nr.54/1990. In 1994 s-a obtinut certificatul de urbanism dupa care s-a trecut la amenajarea terenului si la construirea unei parti din cladire. Hramul manastirii este Nasterea Maicii Domnului.

Lupta pentru ortodoxie

Intr-o cronica de la Viena se aminteste de participarea calugarilor de pe Valea Hirtibaciului la rascola monahului Sofronie din Cioara impotriva incercarilor de uniatie pe care Maria Tereza le impunea credinciosilor ortodocsi din Transilvania, motiv pentru care manastirile si bisericile romanesti din Ardeal au fost rase de pe fata pamantului cu tunul. Din fiecare sat in care credinciosii s-au ridicat pentru a-si apara credinta, cel mai sarac taran a fost spinzurat in furca la ordinul imparatesei.