Rugaciunea liturgica

Prin rugaciune liturgica intelegem totalitatea rugaciunilor, randuielilor si slujbelor cultului divin, centrul si implinirea lor fiind Sfanta Liturghie.

Rugaciune colectiva

Rugaciunea liturgica se deosebeste de rugaciunea particulara, care urmareste implinirea unei trebuinte momentane si personale, prin aceea ca depaseste orice individualism si sentimentalism, exprimand constiinta universalitatii cultului Bisericii.

In cadrul cultului divin, care are in centrul sau Sfanta Liturghie, intalnim exprimat adevaratul raport dintre persoana si comunitate. Noi, ca persoane, ne deprindem sa facem a noastra rugaciune comunitatii, sa ne rugam pentru nevoile comunitatii, iar apoi Biserica intreaga se roaga pentru nevoile fiecarui credincios.

Ecteniile, acele rugaciuni in dialog, cheama pe credinciosi sa se depaseasca pe ei insisi si cadrul familial, privind spre comunitatea prezenta, spre cei ce calatoresc „pe apa, pe uscat sau prin aer", spre cei ce sunt in nevoi, spre intreaga umanitate si spre intreg universul creat de Dumnezeu.

Fara instrumente muzicale

Rugaciunea liturgica este, deci, comunitara, adica obsteasca, colectiva, folosindu-se forma de plural pentru toate cererile si mijlocirile din cadrul cultului. Slujba comunitara prin excelenta este Sf. Liturghie, de aceea ea nu poate fi savarsita de preot singur, fiind necesara prezenta cel putin a unei fiinte umane, care sa reprezinte intreaga umanitate. Preotii si credinciosii, in cadrul cultului, formeaza un singur ,,trup liturgic", in care fiecare isi indeplineste functia sa proprie. Unitatea aceasta explica de ce Biserica Ortodoxa n-a admis in cultul ei instrumentele muzicale, sunetele fara cuvinte, fiindca vocea umana este singura in stare si demna sa raspunda Cuvantului lui Dumnezeu (P. Evdokimov, L'Orthodoxie, p. 240-241).

Universala

Rugaciunea cultica este, in acelasi timp, universala, adica ea include intreaga natura, care se sfinteste spre a oferi mediul prielnic pentru viata si mantuirea omului. „In mijlocirea sa universala, Biserica binecuvanteaza si sfinteste toata creatia: ramurile verzi si florile umplu biserica in ziua Rusaliilor, la Boboteaza, Biserica savarseste sfintirea cea mare a apei, seva universului si a tuturor elementelor cosmice; in ziua Inaltarii Sf. Cruci, ea binecuvanteaza cele patru margini ale universului si pune intreaga creatie sub semnul pacii divine" (Idem, La priere ..., p. 12).

Jertfa euharistica

Rugaciunile Bisericii Ortodoxe, fiind toate grupate in jurul Sf. Liturghii, au un caracter sacrificial, adica de jertfa. Jertfa Mantuitorului de pe Cruce se actualizeaza pentru noi prin jertfa Sf. Liturghii. Intre jertfa sangeroasa de pe Cruce si jertfa euharistica exista o adevarata identitate, privind savarsitorul, primitorul si materia de jertfa, acesta fiind Hristos. Notele caracteristice ale celor doua jertfe nu diminueaza unitatea lor. Jertfa sangeroasa de pe Golgota a fost unica in timp si spatiu, cea euharistica se repeta mereu, in toate bisericile.

Rugaciunea liturgica se savarseste prin mijlocirea ierarhiei sfintitoare de drept divin, in locasul sfintit al bisericii, in zile anume randuite, numite sarbatori sau praznice.

Randuiala fixa

Randuielile ortodoxe de cult se disting prin uniformitatea si stabilitatea lor. Aceleasi randuieli se oficiaza in toate bisericile ortodoxe din intreaga lume. Rugaciunile si slujbele ortodoxe nu sunt improvizate dupa trebuintele de moment sau dupa inspiratia savarsitorului, ci ele urmeaza o randuiala fixa, care este rezultatul unei indelungate si echilibrate evolutii, asupra careia s-a imprimat invatatura si spiritualitatea ortodoxa. Aceste randuieli constituie opera comuna si anonima a Bisericii, Trup tainic al Domnului.

Contemporani cu faptele mantuitoare ale lui Hristos

O alta nota distinctiva a randuielilor cultului ortodox o constituie continutul teologic si bogatele semnificatii simbolice, care ne descopera principalele evenimente din istoria mantuirii. Prin cultul divin si indeosebi prin Sf. Liturghie se actualizeaza intreaga viata a Mantuitorului. Sf. Liturghie ne face contemporani cu faptele mantuitoare ale lui Hristos, devenind participanti actuali ai evenimentului. Aceasta „contemporaneitate" nu este o repetare in timp a faptelor Mantuitorului, ci o actualizare a lor. Ele devin prezente pentru noi.

Ajutorul divin

Rugaciunea Bisericii este teandrica, adica efortul uman al comunitatii este intregit de ajutorul divin. Aceasta nu este numai rugaciunea unui om sau a unui grup de oameni, ci este rugaciunea lui Hristos insusi catre Tatal, care include si implineste rugaciunea noastra.

Hristos Se roaga cu noi, care suntem adunati in numele Lui (cf. Rom. 8, 15; Gal. 4, 6. Al. Schmemann, L'Euharistie, p. 50).