Rolul pompierilor in Revolutia Romana de la 1848

Tarile  Romane, aflate in sfera de influenta si interese a marilor imperii vecine, otoman, habsburgic si tarist vor cunoaste la jumatatea veacului al XIX- lea, considerat pe buna dreptate „secolul natiunilor", o mare ridicare politica, sociala si nationala - Revolutia de la 1848. Pornita ca un val din capitala Europei, ea se va propaga cu repeziciune trezind popoarele aflate sub dominatie straina. Romanii se vor sincroniza pentru intiia oara Europei si vor deveni parte componenta a fenomenului numit generic „Primavara popoarelor".

Desi declansata la date diferite in cele trei Tari Romane (27 martie-Moldova, 9 mai - Transilvania, 9 iunie - Tara Romaneasca) revolutia a fost unitara in special prin dezideratele inscrise in programele revolutionare ale  tuturor romanilor.

Prezenta pompierilor in timpul revolutiei este subliniata de Alexandru Pelimon, participant la revolutie, care isi exprima admiratia fata de patriotismul, competenta si profesionalismul ofiterilor si subofiterilor pompieri. Ei devenisera „arma cea mai inteligenta si puternica a Politiei Capitalei".

In timpul celor doua comploturi reactionare din 19 si 28 iunie, care vizau inlaturarea Guvernului provizoriu, pompierii au avut un rol activ, actionind impreuna cu bucurestenii pentru eliberarea revolutionarilor arestati. Un martor ocular a carui marturie are o valoare deosebita, deoarece era ofiter potrivnic cauzei revolutiei, Grigore Lacusteanu, relateaza despre implicarea directa a locotenentului Ioan Deivos si a subunitatii sale de pompieri, acesta ridicind „steagul revolutiei in tirgul Bucurestilor".

Guvernul provizoriu a rasplatit curajul acestor oameni, fapt ce reiese din proclamatia nr. 230 din iulie 1848 si din decretul nr. 254 din acelasi an. Se multumea „companiei de pompieri ce de la inceput si pina in cele din urma fura aparatorii libertatii" si li se acorda leafa pe citeva luni.

In toamna aceluiasi an, unitatea de pompieri sub comanda capitanului Pavel Zaganescu isi va dovedi inca o data aderenta la ideile revolutionare purtatoare de libertate - cum trupele otomane patrunsesera in tara si intrasera in Capitala, pompierii dintr-o actiune de un inalt curaj, in ciuda superioritatii numerice a adversarului otoman vor incerca alungarea lui. Este vorba de momentul din 13 Septembrie Dealul Spirii. Aici bravii pompieri condusi de Pavel Zaganescu impreuna cu soldatii din doua regimente de infanterie vor da o grea  jertfa libertatii atit dorite - locotenentul Nicolae Danescu, sublocotenentul Pandele Starostele si alti 48 de pompieri au cazut la datorie.

Chiar daca a fost inabusita aceasta rezistenta eroica a ramas in constiinta contemporanilor si a generatiilor viitoare ca moment de rezistenta si neatirnare, sfidind tot ceea ce se numeste atentat la independenta si suveranitatea natiei romane.

Lt. col, Ioan Faur, ofiter relatii publice I.S.U Sibiu