Rapsozii integrismului moral si penibilul partiturilor

I-ati remarcat, sunt sigur. Cum au prins ceva de ros la trupul de lumina al Bisericii, si-au infipt coltii cu nadejdea draceasca, as spune, ca mancand din lumina, vor fi lumina. Ei stiu mai bine decat noi toti de ce avem nevoie pentru binele nostru, de mai bine de 17 ani, acum stiind sigur cum trebuie rezolvata problema reformei in Biserica Ortodoxa Romana, ce calitati sa aiba viitorul Patriarh si ce metehne au candidatii. Emit pretentii de mesean la Nunta Patriarhului, umbland intoliti inca, vai, cu zdrentele pe care le-au rupt la pomana mortii ultimului Patriarh. In Sibiu, chiar cu zdrente de la pomana mortii Mitropolitului Antonie. Habotnici in integrismul lor moral, cenzureaza totusi informatiile, le vand pe la colturi, cu zambete subtiri repun in functiune vechile mitologii comuniste despre Biserica, fara sa se sfiasca si fara sa caute sa-si reprime ura. In fond, sunt maharii momentului, cine i-ar putea cenzura sau opri din zgomotul infernal prin care-si bat alamurile de zidurile indiferentei unui public care aplauda eroismul de maidan al unui fotbalist care loveste un arbitru si injuratura mascata de muzica impotriva oricarei demnitati umane si pun la index, cu ranjet cabotin, fecioria si curatia sufleteasca, semnele unei retardari mentale, in viziunea lor!

Nu putem da exemple. Sunt foarte multe, prea multe pentru a mai fi exemple. Le-auziti si singuri, pe toate canalele... Sa nu luati tacerea Bisericii la injuraturi sau minciuni ca semn de culpa recunoscuta ori slabiciune. Fereasca Dumnezeu sa coboram mintea misionara a Bisericii la mintea demisionara a acestor personaje pretins „vocea poporului"! Ar insemna sa angrenam Biserica intr-un soi de karaoke misionar, sa facem din ecrane icoane si din ziare evanghelii. Nu! Ecranul este ecran si ziarul ziar. De dragul linistii agentilor purismului total, le spunem ca avem in continuare biserici unde Liturghia uneste comunitati, ca in timp ce dumnealor fierbeau la foc mic gulasul integrismelor totale, oamenii s-au spovedit si impartasit, au botezat pe pruncii lor, au ascultat Evanghelia si nu s-au lepadat de Taine. Ba, ca sa nu dispere nici macar o clipa, preotii retrasi in normalitatea misiunii lor au cununat si inmormantat dupa aceleasi legi de care s-au invrednicit sute si sute de generatii. N-avem timp de garara lor!

Peste parohii vin clipe grele, ca si cele frumoase, la fel ca in toate momentele zbuciumatei noastre istorii bisericesti. Avem si apostati, avem si inaltati din genunea iadului, avem alunecati de pe cale, dar si fermi atleti ai lui Hristos. Nu, Biserica nu poarta cu sine fluctuatia intereselor de presa sau politice, decat cel mult pe pliurile vesmantului celui de deasupra. Hainele ei liturgice si cele de taina, prin care strabat inimile oamenilor, daruindu-le viata in Hristos, n-au a face nimic cu moliile si trantorii stupului social care-i linseaza linistea.

Zilele acestea, o data in plus am inteles ca teribilul „retro satana" la noi nu se aplica. Pana si dracul nostru functioneaza pe dos. El e mereu in fruntea emulatiilor psiho-sociale, si uneori se institutionalizeaza in institutii cu prescurtari la fel de imposibile ca formulele alchimiei acesteia care ne propune o morala sociala fara Hristos. Doar cu spalari rituale, lustratii si frectii psihoterapeutice.

Un exemplu de colportor de bancuri ca adevaruri: „De ce n-a venit, Domle, Biserica in decembrie la TVR...?" Iar dupa 2 minute: „ Eu, eu l-am oprit pe Patriarh sa vorbeasca, i-am zis iesi domle din platou!..." Unii chiar se mai cred pe platou. Personajul pomenit ar trebui sa iasa el insusi din scena. Bufonii care-au transformat Tara in circ au de ce sa se teama. Viitorul Patriarh, oricare va fi el, va strabate istoria cu forta Duhului Sfant, Imparatul si sabia dreptatii. Nu se tem? Atunci de ce se agita?