Comentariul lui Dejeu

Putregaiul Politic

Manipularea prin minciuna, calomnie, denigrare etc, cultivarea urii si a violentei, folosirea fostei securitati, cumplitele mineriade, toate acestea pentru cucerirea si apoi pentru mentinerea puterii, praduirea avutului public, privatizarile mai mult decit dubioase, instrainarea resurselor si capacitatilor economice de interes national, batalia nereusita pentru acapararea prin furt si specula a bogatiilor agonisite cu sudoarea unui intreg popor, nedreptatea si justitia, transformarea polemicii creative in bilci, confiscarea informatiei, deprecierea pina la ridicol a principalelor institutii ale statului, cearta mai rau ca la usa cortului  exhibata cu diabolica savoare de catre principalii protagonisti ai scenei politice si atitea altele. Iata tabloul terifiant pe care ni-l ofera prestatia politica postdecembrista. Va mai amintiti, stimati cititori, cu cita speranta si incredere ati asteptat zorii libertatii? Aveti, avem puterea sa masuram terbila prapastie intre speranta si realitate? Si mai cu seama avem puterea si taria sa ne explicam cum de s-au petrecut si se petrec toate acestea?

Nu pot sa nu fac recurs la inaintasi. Fie daca i-as aminti numai pe cei de ultima generatie care si-au jertfit viata, sanatatea si libertatea pentru apararea demnitatii Romaniei in fata tavalugului comunist. Ce exemple inaltatoare de daruire si sacrificiu! Erau si ei politicieni. Erau romani de-ai nostri. Suporta cei de-acum vreo comparatie? Ar fi o adevarata profanare a memoriei lor. Si totusi, intrebarea ramine: cum este posibil ca sinul aceluiasi popor sa nasca copii atit de diferiti? Da, este posibil. Unii s-au hranit cu lapte sanatos, ceilalti s-au hranit cu lapte alterat. Unii au fost crescuti si educati in spiritul marilor valori patriotice si morale, au muncit si s-au daruit pentru neam si tara, pe cind ceilalti nu stiu ce mijloace si ce metode sa foloseasca pentru a o pradui, pentru a o umili, pentru a se imbogati pe spinarea ei. Ce conteaza in ochii lor ca arunca anatema asupra ei proiectind-o la periferia Europei si a lumii civilizate? Ei sa prospere. Ei sa se imbogateasca. Ei sa dea din coate in stinga si in dreapta fara considerare in cine lovesc, dar sa fie cu folos. Aceasta este etica si morala politicii nostre actuale. Te miri ca in aceste conditii si in aceasta optica o institutie de prestigiul presedintiei Romaniei este tirita prin piete, pe la tirguri, prin localuri, ca topaie pe ritm tiganesc cu singurul scop de a smulge popularitatea ieftina in batalia pentru sondaje? Te miri ca un parlament care ar trebui sa fie oglinda si rezonanta reprezentativa a poporului roman, fauritorul de legi inclusiv pentru dreapta si buna lor aplicare se mobilizeaza din toti rarunchii impotriva singurului ministru care a facut ceva pentru dreptate si justitie? Ca se inversuneaza cu o indirjire demna de o cauza mai buna impotriva unei institutii menite sa realizeze controlul  averilor si pe care incearca pe toate caile sa o vaduveasca de pirghiile necesare? Ca in loc sa dea exemplu de educatie si civism ofera cele mai rizibile spectacole de prost gust? Ce ziceti dumneavoastra, fosti luptatori anticomunisti care v-ati sacrificat tineretea prin inchisori cind vedeti un asa-zis inalt demnitar si fruntas de partid dindu-se intr-un spectacol mai mult decit penibil in incinta parlamentului tocmai cu scopul de a impiedica si a torpila condamnarea, fie ea si tardiva, a comunismului? Ce sa gindim si cum sa reactionam cind vedem contrindu-se intre ele principalele institutii si autoritati ale statului: presedintele impotriva guvernului si viceversa; jumatatea parlamentului parasind incinta cind presedintele isi anunta intentia anume de a i se adresa; cind presedintele si primul ministru se infrunta intr-un limbaj suburban in fata intregii natiuni; cind pe oglinda televizoarelor se perinda cu staruitoare nonsalanta reprezentantii politicii romane si se improasca cu noroi? Macar daca obiectul certurilor ar fi interesele tarii. Dar nu. Evident, nu. La orizontul imediat se ridica problemele grele si grave ale inceputului integrarii. In fata carora ar trebui sa paleasca orice disputa. Sa-i vedem dindu-si mina si preocupati de dorinta, de interesul gasirii celor mai bune, celor mai potrivite cai si mijloace in mobilizarea resurselor, a energiilor in vederea realizarii cu succes a acestui nobil tel.

Degringolada mai are o cauza. Dintre cele mai serioase. Ni se cere sa ne purificam. Concret, sa o lasam mai moale cu coruptia. Ei, aicea-i buba. Mai-marii si puternicii zilei, speculantii si invirtitii, bosii din spatele cortinei mobilizeaza tot ce le sta in putinta, isi pun la bataie puterea impotriva ideii de justitie. Sa nu fie dati in vileag. Le cinta in struna nu numai politicienii. Au pus mina si pe quasitotalitatea informatiei, a mijloacelor de propagare a acesteia. Este uimitor si in acelasi timp profund dezamagitor cum oameni talentati ai condeiului, care s-au remarcat pina odinioara in serviciul adevarului, se prosterneaza acum, se dau in spectacol in serviciul intereselor. Pactizeaza cu oligarhia. Tuna si fulgera impotriva celor, e adevarat putini, care se lupta pentru a scoate la lumina adevarul, pentru a introna justitia. Si sint demonizati. Li se cauta cu luminarea nod in papura. Se scornesc acuzatii. Este clasica metoda de aparare contraatacind.

Sa speram ca, pina la urma, in tot raul va fi si un bine. Framintarea, fie ea cit de murdara, va da posibilitatea omului de rind si cinstit sa judece tot mai bine unde si de partea cui este adevarul si dreptatea. Iar la momentul cuvenit, sa-si spuna parerea. Care poate fi cu greutate si cu folos.