Povestea Sfantului Nicolae

In noaptea de 5/6 decembrie se spune ca Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii care dorm si sunt cuminti, lasandu-le in ghete dulciuri si alte daruri. Insa tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori. In dimineata de Sf. Nicolae, copiii cuminti gasesc daruri in ghetute. Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata. Povestea darurilor impartite pe furis in aceasta noapte incepe din vechime. Cunoscut in Transilvania si sub numele de San-Nicoara, Sfantul Nicolae este cel mai popular sfant in Ardeal. Sarbatoarea lui a generat un adevarat folclor, de la darurile de Mos Neculai si pana la obiceiurile si legendele diferentiate de la sat la sat. In popor se spune ca iarna incepe la 6 decembrie. Mos Nicolae este batran si are barba alba, iar in aceasta zi Mosul isi scutura barba, deci trebuie sa ninga. De Sfantul Nicolae se fac vraji, farmece si pronosticuri meteorologice, se pun crengute de pomi fructiferi in apa, pentru a inflori de Anul Nou, ocazie cu care se prognozeaza si rodul livezilor pentru anul viitor.

Legenda lui Mos Nicolae

Se spune ca insusi Sfantul Nicolae a ajutat trei fete sarmane din orasul sau, aducandu-le dar de zestre, noaptea, fara a fi vazut. Casa in care traiau cele trei surori era mai mult decat saraca. Tatal lor planuia sa-si vanda fetele. Plansetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au induplecat pe batranul cu suflet negru. Sfantul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinta sa. Noaptea, pe furis, el a aruncat o punga plina cu galbeni in camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reusit sa se marite curand. La fel a facut Mosul si in urmatorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor.

Sfantul facator de minuni

Nascut in cetatea Patara din tinutul Lichiei, din Asia, Sf. Nicolae (in limba greaca - biruitor de popor) s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le facea. Dupa ce i-au murit parintii, Nicolae si-a impartit averea saracilor si a intemeiat manastirea Sionului de langa Mira, capitala Lichiei, calatorind ca prelat la Ierusalim. Crestinii acelor timpuri au pastrat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viata a unui corabier cazut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugaciune si post, a furtunii de pe mare s.a.). In ultima parte a vietii s-a retras la manastirea ctitorita de el, a Sionului, unde a fost inmormantat la 6 decembrie 352. Dupa opt ani, imparatul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserica, in cartierul Vlaherne, cu hramul numelui sau. Ducandu-se vestea ca din mormantul sau izvoraste mir, crestinii din intreaga lume au facut pelerinaj, vindecandu-se de boli incurabile.