Orasul cu doua praguri

Inca un inalt oficial ne-a calcat pragul. Presedintele Germaniei, un personaj mai putin vizibil, dar nicidecum neimportant, a venit la Sibiu cu aceeasi „poezie" care se invata la scoala diplomatiei occidentale: Sibiul este un oras frumos, ceea ce i se datoreaza si primarului sub obladuirea caruia infloreste, ceea ce demonstreaza inca o data ca Romania isi merita locul in marea familie europeana.

Este adevarat ceea ce a spus Horst Kohler si ceilalti oaspeti de o zi ai Sibiului. Dar ceea ce nu stiu ei, si nu e vina lor, este ca Sibiul inseamna mai mult decit Capitala Culturala a Europei. Inseamna si Tiglari, si Broscarie, si Lazaret. Strazi unde inca nu s-a auzit de asfalt. Blocuri cenusii, pe care antenele de satelit sint singura imbunatatire din ultimii 10 ani. Spatii care erau odata verzi si care au ramas simple maidane unde se arunca gunoaie si se bat covoarele. Garduri contorsionate si ruginite. Pomi schilozi.

Nici in orasul vechi nu lipsesc dramele. Pe strada Pielarilor, traieste o familie a carei locuinta sta sa cada. De pe o zi pe alta. Proprietarul german s-a apucat de lucrari, iar chiriasii, carora intre timp le-a si expirat contractul, nu au unde sa plece. Sint pe lista aceea a rusinii, cu peste 600 de cereri de locuinte sociale, pe care municipalitatea nu reuseste sa le rezolve.

Scriu cereri in fiecare an, dar nu le ajuta la nimic. Pentru autoritati, sint doar elemente dintr-o statistica. Lor nu le va calca pragul niciodata vreun sef de stat.