Editorialul zilei

Obrazul lui Vulc

L-ati rapus! Asa-zisi suporteri, crescuti la umbra performantelor produse de CSU, dar si jurnalisti cu condei „imprumutat" din ziare centrale, ati dat lovitura. Ce-i drept, ajutati si de unele rezultate mai slabe ale echipei. Scirbit de atitudinea constant potrivnica din tribuna a 2-a, dar si de titlurile dintr-un Ziar care se intituleaza de Sibiu, Vulc n-a mai rezistat. Sigur, presiunea cea mai mare a venit din partea managerului, la rindul sau pus la zid de sponsori. Insa tensiunea a atins paroxismul tocmai datorita celor care au vrut capul antrenorului chiar si intr-un meci in care CSU conducea cu 20 de puncte diferenta. In fond, asa se naste un scandal, asa se dezbina parteneri si se slabeste puterea unei echipe...

Cind acel ziar local, in care jucatorii sint facuti batausi, titreaza pe prima pagina „Un fleac, m-au ciuruit", e inca o dovada ca respectul fata de Vulc e nul. Uluitor, mai ales ca este vorba despre singurul antrenor sibian care mai conteaza, alaturi de Viorel Hizo, in sporturile de echipa din tara. Iar acel fleac s-ar traduce in 36 de ani de munca la echipa, in promovari si titluri de campioana. E vorba despre un om care a incercat mereu sa indese in inima, alaturi de familie si prieteni, un intreg club. In ciuda problemelor cardiace.    

Bineinteles, in ziua de azi nimeni nu mai traieste din amintiri. Dar nu trebuie uitat ca baschetul e un sport ca oricare altul, in care cineva cistiga, iar celalalt pierde. Indiferent de bani. Asa e peste tot, chiar si-n fotbal, unde se invirt sume ametitoare. Au simtit-o pe pielea lor managerii si sponsorii de la Real Madrid, de la Manchester, ori Chelsea. Si-apoi, nimeni nu poate spune ca Beckham joaca mai bine pentru ca i s-a dublat salariul.

Dincolo de ratarea finalei in ultimii ani, Vulc lasa in urma o sala aproape plina la fiecare meci. Chiar si-n timpul sezonului regulat. Despre asa ceva nu se putea vorbi nici macar in anii in care echipa sibiana lua titlul. Pe atunci, tribunele se umpleau doar cind incepea play-off-ul. Este, daca vreti, unul dintre meritele antrenorului, care a adus la echipa jucatori „mulati" pentru spectacol. Ne-am bucurat in sala pentru un „slam-dunk", ori o pasa „ucigatoare", pe la spate, chiar daca ne-a batut Ploiestiul, Clujul ori Dinamo. Echipe care provin din orase, nu-i asa, cu mult mai mult potential decit Sibiul. Unii n-au inteles insa de ce nu luam titlul si au reactionat ca atare.  

Simbata, la meciul cu CSU Pitesti, avem o ultima ocazie sa-i aratam lui Mircea Vulc de ce e, inca, mare nevoie de el. Am putea chiar sa-l facem sa se razgindeasca. Nu de alta, dar sportul sibian a trecut de atitea ori prin astfel de momente si de fiecare data a pierdut. Si nu pun la socoteala decit echipa de rugbi, in mare suferinta dupa disparitia celor care au fost Bebe Boboc si Mircea Beianu, ori echipa FC Inter. In ultimul sezon de Divizia A la fotbal, la Inter era cerut insistent capul lui Emilian Patru, principalul finantator al clubului. Dupa atacuri repetate, acesta a cedat. Chiar daca avea promisiuni ca vor veni alti investitori in locul sau. Din pacate, au fost doar vorbe-n vint, purtate de oameni „de bine", la fel ca si acum. FC Inter s-a stins incet-incet, iar de mai bine de un deceniu nu mai avem despre cine vorbi in fotbalul mare.

Trebuie sa spun ca nu mi-am propus sa ii iau apararea lui Mircea Vulc, pentru ca este un om valoros, care se poate apara singur. Chiar si numai cu cartea sa de vizita. Am tacut insa mult prea mult, la fel ca marea majoritate a suporterilor care vin, meci de meci, in Sala Transilvania. M-am multumit sa asist de pe margine la loviturile incasate de un antrenor pus mereu sub presiune. Rezultatul se reflecta in situatia din clasament, iar de citeva zile, mai grav, in tensiuni create artificial in sinul clubului.

Mi-e teama ca un Vulc retras in umbra ar putea insemna inceputul prabusirii clubului. Nu neaparat intr-un an sau doi. Din inertie, CSU va mai culege ceva victorii  in prima liga. Ca-n fotbalul sibian, am putea sa ne trezim insa prea tirziu. Asa cum ne-am trezit dupa plecarea lui Hagi de la Nationala, burdusit cu acuze de genul „e prea batrin", „incetineste jocul". De atunci, insa, nu mai mergem pe la turnee finale. La fel, asa ne-am trezit si dupa plecarea cuplului Belu - Bitang de la cirma nationalei feminine de gimnastica. O plecare dorita insistent de oamenii „de bine", care pareau sa se fi saturat de fetele lor si de medalii la europene, mondiale si olimpiade.

Vulc a aratat in aceasta saptamina ca nu e legat de scaun la CSU. Pus la zid, a decis sa faca un pas inapoi. Tuturor celor care cred in CSU Atlassib, le-a intors obrazul palmuit de citiva suporteri si citiva jurnalisti. Simbata, avem doua posibilitati. Sa-l  palmuim si noi sau sa-l sarutam.