Nevoia de carte religioasa

La vremea la care scriu aceste rinduri, a VIII-a Editie a Tirgului de Carte Religioasa din Sibiu nu si-a deschis inca standurile, actiunile si surprizele. E, altfel spus, un continent necunoscut care cheama la explorare. Cind a fost prima sa editie, Tirgul juca rolul unui medicament de redresare a memoriei culturale. Astazi, in melanjul anului Capitala Europeana a Culturii, Tirgul are rostul unei fotosinteze la atitea programe culturale propuse, de la acelea de folclor, la cele de teatru al atitudinilor, de la cele cu structura ecumenica la acelea cu iz de morala liberala si gaunoasa. Caci cartea religioasa nu vine sa insiste, sa intre in cultura si biblioteca cuiva, ci se vadeste a fi o alternativa culturala sau interculturala, un adjuvant spiritual la esentele cu miasme tari ale paranoiei editoriale pe care o parcurgem, cu hemoragia ei de traduceri recuperatoare, cu eviscerarile poetice voluptoase si schilodite de arogantele unei mode postmoderniste. O alternare dinspre alterarea sensurilor teologice ale marii culturi spre conservarea lor dincolo de orice abuz de supralicitare.

La ce bun carte religioasa? Nu doar pentru sporirea unei culturi, fie si minimale, cit pentru propunerea de viata pe care cartea religioasa le ofera. Fara ifosele marii literaturi, sufocata de mitologiile criticii literare de aiurea, fara corpolenta literaturii pur stiintifice. Cu smerenie si dragoste, cartea marturisitoare de Hristos se pune la dispozitie celor care cauta intrebarile corecte din care se nasc raspunsurile mintuitoare. Caci exercita atractie asupra acelora care-si iau foarte in serios finalizarea efortului spre Rai, care nu vad in citit singura sursa de descoperirilor legate de Dumnezeu, ci fiecare clipa o nadajduiesc scrisa in cartea plina de har a Imparatiei.

Veti intra in vizita. Noi care ne dam mari cind primim cite o vizita mai importanta. Dar acum cind mergem in vizita la Hristos-Cartea? S-o facem cu smerita marturisire a harului smereniei bucuroase, iesita din analfabetismele gudurate ale lumii. Si luindu-ne acasa cartile ne mai ramine un singur lucru de facut: sa le citim. Apoi sa incercam sa le traim, ca parte integranta a darului lui Dumnezeu catre noi si lumea din care ne tragem evenimentele consemnate in carti. Cu smerenie, cu durere si cu dragoste.

Pr. lect. univ. dr. Constantin Necula