Mesteacanul bun la toate

Mesteacanul este un arbore cu un aspect deosebit, avind coaja alba, „pictata" cu dungi verticale de culoare inchisa, aproape de negru. De la acesta se folosesc in special frunzele culese primavara si puse la uscat.

Apreciat pentru proprietatile sale, mesteacanul este recunoscut ca un bun diuretic (fara, insa, a forta rinichii), avind capacitatea de a provoca transpiratia si de a ajuta in tratamentul reumatismului si al inflamatiilor de vezica urinara.

Din frunzele proaspete se prepara si un adaos pentru baie, folosit in tratamentul bolilor de piele dar si pentru spalatul parului, combatind matreata si  favorizind cresterea unui par sanatos si viguros. De fapt, in majoritatea sampoanelor pentru par este continut si extractul de mesteacan (frunze si coaja).  Mesteacanul contine substante amare, tanini, uleiuri eterice, vitamina C.

Pentru tratarea hidropiziei (retentia de apa in tesuturi), se poate prepara un ceai din patru lingurite cu virf de frunze maruntite, care se oparesc cu o cana de apa clocotita. Se lasa un minut, se strecoara si se bea. Tratamentul recomanda consumarea a doua cani de ceai pe zi.

Pentru bolnavii de reumatism si guta se recomanda ca ceaiul sa fie preparat in alt mod: se pun doua linguri de frunze maruntite intr-o cana (250 ml) cu apa   clocotita. Se lasa sa se raceasca. Atunci cind apa are circa 40 de grade Celsius, se pune un virf de cutit de bicarbonat de sodiu - care are rolul de a neutraliza un acid continut in mesteacan - sporind efectul diuretic.

O reteta folosita la tara, care ajuta in tratamentul colicilor intestinale, are ca ingrediente doua linguri suc de mesteacan, puse la fiert intr-un litru de vin   alb. Amestecul se lasa sa dea putin in clocot, apoi se beau inghitituri mici, in cazul durerilor. Sucul de mesteacan se colecteaza primavara, crestind putin coaja  arborelui. Acest suc este bun si pentru masajul radacinii parului, dind acestuia un aspect lucios si oprind caderea. Parul se mai poate spala si cu infuzie   de mesteacan (un pumn de frunze la doi litri de apa clocotita).

Pentru bolnavii de diabet (glicemie ridicata) se recomanda un ceai din amestec de frunze de mesteacan, frunze de afin si frunze de fag in parti egale. Cite o  lingura din acest amestec la o cana cu apa clocotita se lasa un minut, se strecoara si se beau zilnic doua cani (una dimineata ss una seara).

Sucul de mesteacan este bun si pentru combaterea viermilor intestinali, colici intestinale, combaterea transpiratiei abundente a picioarelor.

Mod de folosire:

 Ceai cu efect diuretic moderat: patru lingurite cu virf de frunze de mesteacan, taiate marunt, se oparesc cu o cana de apa clocotita. Se lasa un minut, se strecoara si se beau doua cani zilnic.

 Adaos pentru baie: doua miini duble de frunze de mesteacan se pun la macerat in patru litri de apa rece. Se lasa citeva ore, apoi se incalzeste, se strecoara si  se adauga in apa pentru baie. Dupa baie corpul nu se sterge, se imbraca un halat de baie si se trece la pat timp de o ora pentru a transpira abundent.