Lumea dintre ani
Data publicarii: 29/12/2006
Pina in anul 46 i.Hr., cind Caius Iulius Caesar a facut reforma calendarului, romanii sarbatoreau inceperea anului primavara, la 1 martie, atunci cind, odata cu renasterea naturii, erau inlocuiti consulii si alti demnitari. Daca schimbarea consulilor era aminata, poporul se razvratea, asa cum s-a intimplat in anul 54 i.Hr., cind a izbucnit rascoala lutisarilor motivata de faptul ca aceasta schimbare a intirziat cu 10 luni. In anul 46 i.Hr., Caius Iulius Caesar a alcatuit un calendar solar de 365 zile, grupate in 12 luni. Pentru ca ii ramineau sase ore, necesare pentru a completa anul real, Caesar a hotarit sa adauge la fiecare patru ani o zi in plus, facind astfel ca ziua de 24 februarie sa se numere de doua ori. Tot Caesar a stabilit ziua de 1 ianuarie ca fiind prima zi a anului. Desi acest calendar roman reformat a inceput sa fie folosit odata cu trecerea timpului, in anumite parti ale lumii, in special in Asia si Africa, numeroase popoare isi pastreaza vechile traditii, sarbatorind venirea Anului Nou primavara.
108 batai de clopot
Cu mult timp inainte de a incepe sarbatoarea trecerii intr-un nou an, casele din satele si orasele japoneze sint impodobite cu manunchiuri de crini si de bambus, simboluri ale devotamentului si longevitatii. In data de 13 decembrie incepe Toschigami, care tine pina la sfirsitul anului. In aceasta perioada, casele se decoreaza cu funie sacra de paie, ornata cu franjuri din hirtie, care se atirna deasupra usii pentru a impiedica intrarea spiritelor malefice. Linga usa se asaza un aranjament din ramurele, care serveste drept locuinta zeului aducator de noroc. Fiecare gospodina inalta in casa sa un altar special, facut din prajiturele de orez, sake (vin de orez), curmale si delicatese traditionale. La miezul noptii de Anul Nou - Shogatsu -, clopotele din temple suna de 108 ori. In acest moment, se spune din batrini, omul paseste un prag nevazut, dincolo de care il asteapta o soarta noua, nestiuta de nimeni. Petrecerile tin trei zile, timp in care se obisnuieste ca fetele sa adune citeva fire de urzica, ridichi si telina.
Capete sparte in Italia
In Italia, dintr-un spirit de prudenta cit se poate de justificat, trecatorii sint foarte rari in noaptea de 31 decembrie. Acest lucru se intimpla nu pentru ca Revelionul se sarbatoreste in familie sau in restaurante, ci pentru ca, potrivit unui vechi obicei, la miezul noptii toate vechiturile din casa trebuie aruncate pe fereastra. Astfel, o data cu Anul Nou, „aterizeaza" in strada scaune subrede, haine demodate, oale si cratite, saltele, casetofoane rablagite si cine mai stie ce. In acelasi timp, explodeaza petarde si pocnitori si o avalansa de confeti umple strazile marilor orase, care se intrec in focuri de artificii la miezul noptii.
Cea mai zgomotoasa tara
Revelionul in Panama este o sarbatoare prin excelenta zgomotoasa. Petrecerea este inaugurata de clopotele din turnul pompierilor. Cind acestea incep sa bata, fiecare cetatean se straduieste sa faca zgomot strigind si batind in ce se nimereste. La vacarmul general se adauga claxoanele masinilor si tot ce mai poate scoate vreun sunet. A doua zi, panamezii circula pe strazi cu bagare de seama, de preferinta pe linga trotuare, caci de la ferestre se toarna apa peste trecatori sau se desarta pungi cu faina. De Anul Nou, orice gluma este permisa, oricit de deplasata, si nimeni nu se supara pentru ca fiecare adult are voie sa dea „in mintea copiilor" fara sa fie categorisit drept nebun sau sa primeasca un pumn.
Spaniolii inghit struguri
De Anul Nou, spaniolii inghit 12 boabe de struguri atunci cind orologiul bate miezul noptii, cite o boaba pentru fiecare bataie a ceasului. Acest gest simbolizeaza incheierea anului, trecerea celor 12 luni. Cel care reuseste sa le inghita pe toate este asigurat ca va avea o fericire fara umbre in tot cursul anului viitor, intrucit boabele sint aducatoare de noroc.
Carbune si hering
Despre scotieni se spune ca sint foarte zgirciti. Cu toate acestea, ei sint darnici, mai ales in noaptea de Anul Nou, cind isi fac cadouri. Cei care pasesc primii pragul unei case, in noaptea de Revelion, aduc gazdelor o bucata de carbune si un hering. Conform traditiei, carbunele simbolizeaza caldura pe tot timpul anului, iar heringul belsugul. Spre deosebire de Revelionul englezesc, care este sobru, petrecerea scotiana de Itocmany (Anul Nou) este vesela si zgomotoasa.
Placinta cu orez
La masa de Revelion a islandezilor este nelipsita placinta denumita „Riisipuuro", intr-un colt al ei fiind ascunse citeva boabe de orez. Despre cel care nimereste in bucata sa boabele se spune ca se va casatori, iar daca este casatorit, ca va avea in noul an un copil.
