Legatura credinciosilor cu locasul de inchinare

Identitatea unei comunitati, din toate punctele de vedere, este exprimata de identitatea si specificul locasului de inchinare, de biserica ce se impune prin maretie si frumusete, grupind imprejurul ei toata suflarea unei asezari umane. Locasul de inchinare este expresia a ceea ce omul poate oferi mai frumos si mai bun lui Dumnezeu, prin consacrarea acestui spatiu liturgic, pentru a deveni nu numai un loc sfintit, ci si unul sfintitor.

Unire cu Dumnezeu

Prin functia ei liturgica si spirituala biserica - locas de inchinare - cheama la sine prin glasul clopotelor, la vreme de rugaciune, pe toti credinciosii, pentru a-i uni cu Dumnezeu, cu cerul, pentru a-i „indumnezei", prin puterea Duhului Sfint, care lucreaza in Sfintele Taine si prin aceasta, pentru a-i uni intre ei, spre a forma o unitate deplina cu Hristos. In adunarea eclesiala, prin impartasirea cu Trupul si Singele Mintuitorului in cadrul Sfintei Liturghii se reconstituie Trupul tainic al Domnului, Sfinta Biserica, al carui cap este Hristos, iar noi sintem madulare fiecare in parte (cf. I Cor. 12, 27).

Parohia

Unitatea bisericeasca creata si grupata in jurul aceluiasi altar sau aceluiasi preot se numeste parohie, de la termenul grecesc paroikia - care insemneaza a locui impreuna, a fi in acelasi loc. Parohia nu este doar o unitate administrativ-bisericeasca, ci mai presus de toate este o realitate spirituala, in cadrul careia fiecare credincios isi afla menirea sa in relatie cu Dumnezeu, - cistigarea mintuirii. Ea este unitatea cea mai mica a Bisericii, ca trup mistic al lui Hristos, si se manifesta ca un organism alcatuit din mai multe elemente.

Preotul-paroh

Conducatorul parohiei, capul vazut al acestei organism, este preotul-paroh, care il reprezinta pe Hristos, Capul nevazut al Bisericii, si lucreaza in numele Lui. Preotul continua si implineste cele trei slujiri ale Mintuitorului, de Profet, Arhiereu si Imparat, prin lucrarea invatatoreasca - vestind Evanghelia Cuvintului lui Dumnezeu, prin cea sfintitoare - savirsind sfintele slujbe, Sfinta Liturghie, Sfintele Taine si Ierurgiile bisericesti, iar prin cea conducatoare - purtind o permanenta grija parinteasca fata de credinciosi, pentru a-i conduce pe calea mintuirii. De aceea, fiii sai duhovnicesti il numesc ca preot „parinte" spiritual.

Colaborare

Preotul nu este el insusi parohia, ci doar capul ei, iar credinciosii, fara de care nu poate exista acest organism-duhovnicesc, alcatuiesc trunchiul si madularele lui, dupa cuvintul Sfintului Apostol Pavel: „...trupul nu este un madular, ci multe" (I Cor. 12, 14). Intre aceste membre, cler si credinciosi, trebuie sa existe o legatura si o colaborare desavirsita, fiecare indeplinindu-si functia si rolul sau special.

Constiinta de enorias

Intre indatoririle credinciosilor, prima si cea mai importanta este constiinta de enorias, constiinta apartenentei la o parohie, la un altar, la un slujitor al altarului si la un parinte duhovnicesc. In felul acesta, parohia devine pentru fiecare enorias o mare familie spirituala in cadrul careia el a intrat prin Taina Sfintului Botez si a Mirungerii, primite in pruncie, s-a dezvoltat, intarit si hranit duhovniceste prin celelalte Sfinte Taine ale Bisericii. Baia lacrimilor, Sfinta Spovedanie, ofera credinciosului impacarea cu Dumnezeu si balsam sufletului ranit de pacat, pentru a putea atinge punctul de maxima comuniune, unirea cu Hristos, prin impartasirea cu Preacuratul Trup si Scumpul Singe, in Taina Euharistiei. In vreme de incercare si suferinta, prin Sfinta Taina a Maslului, credinciosul dobindeste sanatate sufleteasca si trupeasca. Dragostea care ii uneste pe cei ce doresc sa vietuiasca impreuna „in Domnul" este binecuvintata prin Taina Cununiei. Tot ceea ce este in afara cununiei este „spurcaciune" inaintea lui Dumnezeu. Dintre credinciosi sint alesi si cei care, urmind o chemare speciala numita vocatie, sint instituiti, dupa pregatirea necesara, in treptele ierarhiei de drept divin: diaconi, preoti si episcopi.

Intilnirea cu Hristos

Constiinta de enorias implica in mod necesar frecventarea sfintei biserici, participarea la Sfinta Liturghie in duminici si sarbatori. Ingerul pazitor al fiecarui credincios, dupa traditia crestina, ne asteapta pe fiecare in biserica pentru a ne bucura impreuna de intilnirea noastra cu Hristos. Nu putem fi cu adevarat credinciosi numai prin declaratii! Prin participarea noastra la rinduielile si slujbele Bisericii si prin legatura spirituala cu parintele duhovnicesc, in Taina Spovedaniei, se implineste in viata noastra taina iubirii lui Hristos, Care ne intareste in drumul nostru spre cistigarea imparatiei cerurilor.