La ce este buna Leurda

Numele latinesc al leurdei este Allium ursinum (usturoiul ursului) si, intr-adevar, ursii o consuma ca medicament, imediat ce ies din hibernare. De altfel, se pare ca aparitia frunzelor de leurda este si semnul ca, in curand, animalele vor iesi din birloguri pentru a se bucura de razele soarelui de primavara.

Este o planta de talie medie-mica, cu frunze carnoase, de un verde puternic, care face niste flori mici si albe. Popular, mai este numita si usturoita, pentru ca frunzele si tulpinile sale au un gust si un miros puternic de usturoi, cu care de altfel este si ruda, din punct de vedere botanic. Leurda creste numai in padurile din Europa Centrala, iar pina in prezent nu a putut fi aclimatizata in nici o alta regiune. De asemenea, nu a putut fi cultivata, fiind o specie eminamente salbatica, prezenta in padurile de stejar, frasin sau fag. In urma unor studii efectuate in laboratoarele din Germania, a fost declarata „Planta mileniului trei", efectele sale asupra inimii si a vaselor de singe, asupra digestiei, asupra sistemului imunitar si a celui endocrin uimind pur si simplu oamenii de stiinta.

Recoltarea

Pentru alimentatie si preparare in stare proaspata, se recolteaza frunzele fragede, tinere, in lunile martie-aprilie. De regula, leurda creste in asociatii dense, in multe locuri, pe hectare intregi de padure.

Salata

Portia pentru o persoana se prepara dintr-o mina de frunze proaspete, care se spala bine cu apa calduta, se taie marunt si se pun intr-un castron. Se amesteca cu o lingurita de otet de mere, un virf de cutit de sare si o jumatate de lingurita de ulei, dupa care se consuma la maximum 30 de minute de la preparare.

Sucul

Se poate prepara prin doua modalitati, in functie de mijloacele pe care le avem la indemina.  Metoda I: Intr-un mixer electric se pune o mina de frunze de leurda taiate nu foarte marunt, dupa care se adauga trei sferturi de pahar de apa. Se mixeaza vreme de 2-3 minute, apoi se lasa sa mai stea vreme de un sfert de ora, dupa care se filtreaza prin strecuratoarea pentru ceai sau prin tifon. Se obtine aproximativ un pahar de suc cu o culoare verde intensa, care va fi baut intr-o singura doza, dimineata, pe stomacul gol. Pentru curele mai puternice de curatare a singelui se beau 2 pahare de suc de leurda pe zi: dimineata si seara.

Metoda II: O mina de frunze de leurda se taie foarte fin, ca zarzavatul pentru ciorbe. Se pun intr-un vas de sticla sau ceramica si se toarna deasupra un pahar de apa calduta (dar nici intr-un caz fierbinte), se lasa sa se macereze la temperatura camerei vreme de patru ore, dupa care se filtreaza prin tifon. Se obtine ceva mai mult de un pahar de suc de leurda, doza care va fi consumata pe stomacul gol, imediat dupa preparare.

Tinctura

Frunzele proaspete de leurda se taie cit mai fin si se pun intr-un borcan de sticla cu filet, pina acesta se umple pe trei sferturi. Deasupra se adauga alcool alimentar de 70 de grade, cit sa le acopere, dupa care borcanul se inchide ermetic. Se lasa la macerat vreme de zece zile, la temperatura camerei, timp in care se agita continutul borcanului de 2-3 ori pe zi, pentru o mai buna extragere a principiilor active. Dupa trecerea acestui interval de timp, se filtreaza preparatul obtinut, tragindu-se in sticle mici, care vor fi pastrate inchise ermetic, in locuri intunecoase si racoroase. Se administreaza cite o lingurita de tinctura, diluata in jumatate de pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, in cure de minimum trei saptamini.

Boli care se vindeca prin tratamentul cu leurda: tromboflebita, trombozele in general, sechele dupa accidentul vascular, prevenirea accidentului vascular, ateroscleroza, bolile cardiace asociate unor valori ridicate ale colesterolului, hipertensiunea arteriala, reumatismul, reumatismul degenerativ, oprirea procesului de imbatrinire, inlaturarea efectelor nocive ale nicotinei si ale fumatului, prevenirea si tratarea guturaiului, gripei si a infectiilor respiratorii in general. 

Precautii la tratamentul cu leurda

Leurda este mult mai bine tolerata de sistemul digestiv decit usturoiul, insa la persoanele cu stomac sau colon extrem de sensibil poate provoca stari de jena sau usoare crampe. Mamele care alapteaza nu vor consuma leurda, deoarece aceasta transmite un gust neplacut laptelui.