Impresii de America

„Este, intr-adevar, tara tuturor visurilor". Asa isi incepe Manuela Tecoanta povestea aventurii sale in America. Jucatoarea a lasat baschetul si scoala pentru a munci opt luni peste Atlantic. Acum a revenit acasa. A facut-o de dorul familiei si al coechipierelor de la Magic Sibiu. Crede ca mai are de spus un cuvint in baschetul feminin romanesc. Si pentru a-si termina facultatea. Chiar daca a pierdut aproape un an, spune ca nu regreta aventura americana. A stat aproape opt luni de zile in Las Vegas, orasul cazinourilor, cel in care se distreaza cei mai bogati americani. A muncit ca ospatarita, dar a avut timp sa-si viziteze si prietenii de peste Ocean. A stat un timp la Zack Batte si a petrecut citeva zile alaturi de Jim Grandholm si familia acestuia. Acum a revenit cu forte proaspete la Magic Sibiu, gata sa duca din nou echipa in play-off.

Alta lume

Ca mai toti studentii romani, Manuela a ajuns in America prin intermediul programului Work and Travel. Spune ca acesta a fost visul ei de adolescenta. Sa ajunga in tara „tuturor posibilitatilor". Tocmai de aceea, cind i s-a ivit oportunitatea, n-a refuzat. Spune ca este o experienta unica, ce merita traita. „Este ceva incredibil acolo. Totul este fascinant. De la lumea care trece pe strada, pina la magazine. Nu ai cuvinte sa descrii cu ce sentiment te intorci de acolo. Ai impresia ca traiesti intr-o alta lume. Este o alta civilizatie. Chiar daca toata tara este plina de imigranti, din toate colturile lumii, toti trebuie sa se adapteze la stilul lor de viata. Inveti sa te comporti ca unul de-al lor pentru ca altfel nu poti rezista. Am pierdut opt luni de zile atit de scoala, cit si de baschet, dar nu regret cu absolut nimic", spune Tecoanta.

Rasismul, la el acasa

Pe linga o sumedenie de lucruri bune, Tecoanta a vazut si partea rea a lucrurilor. Nu crede ca va vedea intr-o tara mai mult rasism ca in America. Credea ca in Europa situatia oamenilor de alte nationalitati e mai grea, dar s-a inselat. „Eu am avut noroc ca ma apropii de culoarea lor si in comportament. Oricum, in momentul in care deschideam gura si spuneam cite ceva, isi dadeau seama imediat ca nu sint de-a lor. Sint foarte reticienti la tot ceea ce inseamna alte nationalitati. Sint foarte multi imigranti din toate partile si ne privesc cu alti ochii. Daca ai noroc si vorbesti bine engleza si incerci sa prinzi si accentul lor, esti salvat. Daca nu o poti face, esti dat la o parte. Eu, una, am fost norocoasa, dar am vazut si destule lucruri care m-au lasat fara cuvinte si care nu mi-a venit sa cred ca se pot intimpla", spune sibianca.

„Seara, eram rupta de oboseala"

In chiar prima zi dupa ce a ajuns in America, Manuela s-a angajat. Ca ospatarita la un bar cu profil american. Ii revenea in sarcina sa duca bauturile la mese si sa-i ajute pe ceilalti si la debarasat. Intii, a muncit intr-un orasel aflat la o ora de mers de Las Vegas. Dupa un timp, a plecat chiar in Las Vegas. Si acolo a facut acelasi lucru. „Nu pot spune ca mi-a placut. Era o munca pe care trebuia sa o fac si care-mi aducea si un venit bun. Nu senzational. Multumitor. Daca vroiai mai mult, puteai sa muncesti cit puteai. Nu se pune problema sa nu muncesti. Doar daca nu vrei, nu o faci. Intr-o vreme m-am angajat si la un operator de telefonie mobila. Acolo lucram cite patru ore. Seara, eram rupta de oboseala. Nu-mi venea decit sa dorm, pentru ca a doua zi o luam de la capat", povesteste baschetbalista.

Aventura la cazino

Profitind de faptul ca lucra chiar in Las Vegas, Manuela n-a rezistat tentatiilor si a intrat de citeva ori in cazino. Spune ca nu i-a placut in mod aparte. N-a pariat sume mari, dar nici n-a cistigat. „Nu poti sa lasi o asemenea ocazie sa treaca pe linga tine. Toata lumea isi doreste sa ajunga in Las Vegas si eu, care am fost acolo, sa nu intru macar intr-unul?. E ceva incredibil. In fiecare restaurant si hotel este cite un casino. Sint pline de lume de fiecare data. Am intrat si am jucat doar poker. N-am pariat sume mari pentru ca nu avem de unde. Nu-mi convenea sa-mi dau banii cistigati de mine pe jocurile de noroc. Am jucat si Jack-pot. Cel mai mare cistig a fost de 2 dolari. Acolo, importanta e distractia si nu neaparat banii pe care ii cistigi", spune Manuela.

Revelion in Vegas

Atit Craciunul, cit si Revelionul le-a petrecut in Las Vegas, alaturi de prietenii pe care si i-a facut acolo. Spune ca a fost un spectacol urias de artificii, asa cum n-a mai vazut niciodata in viata ei. „Toate cazinourile sint pe o singura strada, cu doua sensuri. In noaptea de Revelion s-a inchis acea strada, plus alte citeva din jur. Cind a batut ceasul ora 12, spuneai ca e zi in toate regula. Numai lumina. A fost ceva senzational. Dupa aceea, ne-am retras acasa si am petrecut „in familie", cu colegii mei de apartament, care sint tot romani. Ne-am strins mai multi acolo si ne-am petrecut pina dimineata. A fost ceva de vis", spune Manuela.

Meci NBA, pe viu

In timpul liber, Manuela n-a incetat sa joace baschet. O facea de placere, la terenurile din cartiere. Spune ca nu prea gasea fete cu care sa joace si atunci evolua in echipe de baieti. Tot in America a avut sansa sa vada, pe viu, un meci din NBA. Spune ca e total altceva decit baschetul din Europa. „Cind ma mai uitam la televizor, in Romania, si vedeam meciurile din NBA, ma gindeam cind voi ajunge si eu sa vad un meci pe viu? Am avut sansa. Am prins bilete doar in ultimele locuri. Oricum, salile sint atit de bine proiectate, incit nu-ti vine sa crezi ca din ultimul rind vezi perfect ce se petrece pe teren. Mai sint si acele ecrane gigant, in care ai tot felul de reluari si imagini. Acolo totul este atit de bine pus la punct pentru acest spectacol, incit nu lipseste nimic. Ei fac din totul un spectacol", spune jucatoarea.

La vechii prieteni

In perioadele in care a avut liber, Manuela n-a ezitat sa-si vada si prietenii pe care si i-a facut in Romania. Primul pe care l-a vizitat a fost Zack Batte. Apoi a plecat la Jim Grandholm. „La Zack am stat aproape o saptamina. Au un copil superb. M-am jucat cu ea si mi-a placut mult. El s-a mutat acum in alt stat. Mai joaca si acolo, dar doar de placere. A fost accidentat destul de serios la genunchi si era in perioada de refacere. Abia dupa aceea intentiona sa reintre in circuit. M-au primit foarte bine. Sint niste oameni senzationali. La fel este si Jim Grandholm, cu sotia sa. Am petrecut citeva zile minunate, in special cu ea. Ne-am atasat una de alta de pe vremea cind Jim juca la CSU", spune Manuela.

Dorul de casa

Decizia de a reveni la Sibiu a fost una destul de precipitata. Spune ca dorul de familie si de fostele coechipiere au facut-o sa ia aceasta decizie. „Stateam intr-o zi si ma gindeam daca sint pregatita sa fac acest lucru toata viata. Am doar 22 de ani si cred ca mai am de spus cite ceva in baschetul feminin din tara. Mai mult, vorbeam toata ziua cu fetele pe messenger si imi spuneau ca le e dor de mine. La fel si cu ai mei. Ait de dor mi-a fost de toti incit am zis ca nu mai rezist. Stiam ca o sa revin la Magic si cu doua saptamini inainte de a ma intoarce, am inceput sa si alerg. Am dat un pic din surplusul de greutate jos, pentru a fi intr-o forma buna", marturiseste baschetbalista.

Doar cu autobuzul

Cea mai mare problema a Manuelei, in America, a fost ca a trebuit sa se plimbe doar cu autobuzul. Cum distantele sint foarte mari, daca nu ai o masina esti legat de miini si de picioare. „N-am avut atitia bani cit sa-mi cumpar o masina, desi as fi vrut. Toata ziua eram in autobuz. Faceam cam o ora pina la serviciu. Oricum, intr-un fel, mai bine ca n-am avut masina, pentru ca este o circulatie infernala", spune Tecoanta.

Gratar in curte

Mincarea a fost o problema destul de mare pentru jucatoare. Spune ca i-a luat destul de mult timp pina s-a obisnuit cu mincarea specifica, dar cea mai buna mincare era gratarul din curtea casei. „Ei maninca fel de fel de mincaruri care te ingrasa foarte mult. Sint toti obezi. Din cind in cind, mai faceam cite o ciorba. Cel mai gustat a fost gratarul pe care-l faceam in curtea casei", marturiseste sportiva.

Vorbeste si spaniola

Studenta la Jurnalistica in anul III, jucatoarea vorbeste engleza si spaniola. A fost un atu in plus pentru a obtine un loc de munca. „Stiam din ce am invatat aici. In Vegas cel putin sint foarte multi mexicani. Cum stiam si engleza si spaniola, am primit un job pentru ca trebuia sa vorbesc si cu mexicanii sau cu toti imigrantii care vorbeau spaniola", spune Manuela.

La Hollywood

In plimbarile sale, Manuela a avut sansa de a sta impreuna cu cele mai mari vedete de la Hollywood. Nu cele reale, ci copiile fidele din muzeul figurilor de ceara. „Am vazut Hollywood-ul, dar nu am fost in studiourile de acolo. Oricum, e senzational. Mi-ar fi placut sa vad vedetele pe viu, dar a trebuit sa ma multumesc cu copiile lor", spune jucatoarea.

Antrenament special

Manuela a revenit la Sibiu la finalul saptaminii trecute. Chiar daca, in mod normal, restul jucatoarelor ar fi avut liber luni, Dan Fleseriu a comandat un antrenament special doar pentru Manu. „Trebuia sa facem un antrenament, sa vedem daca mai stie schemele si sa o bagam in piine. Avem nevoie de ea. Acum speram sa recapatam un plus de 10-15 puncte marcate pe meci", spune antrenorul Dan Fleseriu.

Isi vrea numarul

Pina la plecarea sa in America, Manuela a purtat tricoul cu numarul 9. La intoarcere, acesta era dat. Acum, vrea sa joace din nou cu el. „La primul antrenament, a trebuit sa ma pregatesc cu numarul 10, dar acum il vreau inapoi pe al meu. Sper sa fiu inteleasa. Acum nu avem ce face decit sa reintram in play-off", spune extrema sibiana.