Actualitatea evangheliei l Duminica a 25-a dupa Rusalii (Pilda Samarineanului milostiv)

Hristos, cel ascuns in faptele nostre

Duminica aceasta, a XXV-a dupa Rusalii, numita si „a samarineanului milostiv" ( Luca 10.25-37), aduce, oare a cita oara, dinaintea noastra, marea pedagogie a Mintuitorului nostru Iisus Hristos.

Gesturi de esenta dumnezeiasca

Dintr-un moment greu al unui om, caderea intre tilhari, El ofera solutia camaradereasca a ridicarii din santurile vietii prin interventia directa a Dumnezeului Celui viu, Cel dispus sa ne spele ranile cu vin si undelemn, sa ne poarte in spate si, mai ales, sa plateasca pentru gazduirea revenirii noastre din cadere. De aici se naste fascinatia citirii Evangheliei, din aceasta multitudine de ipostase in care Hristos se lasa surprins, din aceasta smerita ascundere dupa personaje a caror forta o resimtim tocmai din identitatea de reactie cu El. Tatal risipitor, Pastorul Cel Bun, Samarineanul Cel milostiv are aceleasi gesturi de esenta dumnezeiasca. Sint gesturile Mintuitorului din vindecari si desdraciri, din invieri si mingiierea bolnavilor, aceleasi gesturi care linistesc furtuna si fring painile inmultite de dragostea Sa.

Cheia Evangheliei de azi

Aici este si cheia Evangheliei de azi. Indoiala oamenilor ca pot ajunge la modelul propus prin Sine l-a obligat pe Hristos sa se invesminte in samarinean. El Cel care Va fi lepadat a luat identitatea unui neam lepadat, El Cel ce se va pogori la iad a luat calea ce se pogora de la Ierusalim la Ierihon, El care s-a facut incepatura invierii noastre prin propria Inviere, invie pe amaritul ce fusese lasat in sant abia suflind, mai mult mort decit viu. El Cel ce va inmulti piinea si vinul ca Trup si Singe vietii vesnice, toarna untdelemn si vin peste ranile singerinde ale cazutului, ca sa-l ridice. Nicaieri parca nu-i mai relevant Hristos Domnul in omenia Sa ca in pildele Sale. Cu efortul smerit al povestitorului, Domnul se pune la indemina noastra ca sa credem, ca sa intelegem, ca sa ne luminam de credinta si intelegere. De-aici refuzul bisericii de a-L accepta pe Hristos arestat in Coduri Da Vinci, poate cel mai cras monument de incultura duhovniceasca a lumii, sau uitat prin cotloanele cine stie carui santier arheologic, de aici refuzul bisericii de a ingadui cite unui guru Bivolaru sau cite unei Desanca ori mama Omida de a-L transforma pe Hristos in partenerul mizeriilor lor afaceriste. Din aceasta disponibilitate a Mintuitorului de a se lasa vazut, mincat si baut, adica vietuit, trait.

Samarineanul de pret

Povestea pe care Domnul ne-a spus-o astazi, cu smeritul si darnicul samarinean, a rostit-o ca sa ne explice cine ne este aproapele. Dar si ca sa ne arate ca numai cu El, Samarineanul de pret, putem s-avem curajul de a interveni in favoarea celui cazut, ca interventia la marginea drumului nu are structura unui plan de interventie, asa cum se invata cu aere prin scoli, ci aceea a faptei imediate, urgente si lucide, cu maxima finalizare in planul ceresc al Bisericii, acolo unde Domnul plateste mereu cu pret de singe vindecarea celor cazuti si aflati si ridicati spre insanatosire.

Un tinar provoaca pilda, in dorinta lui cinstita de a-si defini aproapele. Si el ne ajuta sa intelegem ca primul aproape ne este Dumnezeu, ca El se face aproapele nostru pentru ca niciodata si in nici o situatie sa nu ne mai aflam cazuti la marginea de noroi a lumii si in deznadejdea ca n-are cine ne fi aproape. Dumnezeu Insusi se desprinde de catapeteasma cerului ca sa se strecoare smerit si inimos in vietile noastre. Ca sa ne arate mereu ca nu mai sintem singuri. Ce lectie mai dumnezeiasca putea sa ne dea, mai mare decit aceasta?

Hristos Samarineanul cel  Milostiv coboara din cer pentru ca niciodata cerul sa nu ne mai fie inchis.

Un soi de colind indepartat

Lectia deschiderii cerului prin Intruparea Domnului ne va fi predata pe rind in toate duminicile si zilele Postului celui mare al Nasterii Domnului. Ecoul dintii este dat de Evanghelia aceasta, un soi de colind indepartat, care trece dintr-o virsta a anului liturgic intr-alta. Un tinar cere raspuns si primeste aproape, cheama un raspuns si primeste Raspunsul, cere luminare si primeste Lumina. Asa cum tilharii, lesne identificati cu diavolii, cer moartea celui cazut si descopera ca un samarinean este gata oricind sa calce regulile calatoriei pentru a-l izbavi, caci Hristos niciodata nu se grabeste cind face minuni ci doar sa faca minunea. Pe aceasta o face pe indelete, ca un boier care face binele dinlauntru Sau, unde este izvorul Binelui, din profunzimile divino-umane ale prezentei Sale.

Ai Lui, ca El

Niciodata Hristos nu Se scoate pe Sine in fata. Cum smerit a luat chipul nostru, afara de pacat, asa se invesminteaza in personajele pildelor Sale pentru a ne descoperi valoarea Persoanei, risipindu-ne nedumerirea prin Invierea Sa. Aratindu-ne mereu ca ne vrea ai Lui, ca El. Fi-v-om vreodata in stare sa-L intelegem?

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula