Gind la Evanghelia „Bogatului caruia i-a rodit tarina"

Doua lucruri, doua bogatii i-a trimis Dumnezeu din pilda cu bogatul, din duminica ce va urma: bogatia darului permanent si, in plus, i-a dat Dumnezeu de data aceasta ceva in plus, pentru ca sa-l puna in nadejdea lui, sa vada ce va face; i-a rodit tarina. Putem observa si noi adeseori acelasi lucru. Dumnezeu ne da ceva ce avem nevoie. De multe ori nici nu stim si nu sintem in stare sa multumim lui Dumnezeu pentru tot ce ne daruieste. Si, mai ales, nu ne dam seama, de cele mai multe ori, cind da ceva in plus. Ce si-a zis omul din Evanghelia de astazi? In momentul in care el a constatat ca tarina lui a rodit in plus, a facut doar o socoteala omeneasca. „Ce fac cu tot ceea ce voi avea, pentru ca nu am unde sa le pun!"

Uitare de suflet

Asa se intimpla cind ne raportam la noi insine si nu-L punem pe Dumnezeu in aceasta ecuatie, in aceasta gindire. Cind ne gindim numai cu mintea noastra, iata ce spunem: „Voi strica hambarele mele si le voi face mai mari si voi pune acolo toata averea mea". Si mai mult, daca, cu mintea mea, m-am gindit numai la cele materiale venite de aici, din lumea aceasta, le-am rupt de Dumnezeu, am uitat de suflet! Ba mai mult, crezi ca si sufletul va trebui sa chefuiasca aici, pe pamint, fiindca voi zice sufletului meu: „Suflete al meu, ai destule bogatii! Odihneste-te, maninca, bea si te veseleste".

Raportare la Dumnezeu

Iata, iubiti credinciosi, indemnul de astazi, din aceasta pilda, este de a ne raporta intotdeauna la Dumnezeu, de a lasa pe Dumnezeu sa gindeasca in mintea noastra si sa nu gindim numai cu mintea noastra. Sfintii Parinti vorbesc despre acel moment de slabiciune in care, daca ne-ar lasa Dumnezeu dupa mintea noastra sa judecam, indata ne indepartam de El. Uitam si de lucrurile spirituale, uitam si de lucrurile acestea care nu tin de lumea aceasta. Sufletul trebuie sa se pregateasca pentru viata de veci impreuna cu trupul. Care a fost insa sentinta acestei judecati omenesti? Observati aici un cuvint foarte clar. Scriptura spune: „Cine va zice aproapelui sau sau fratelui sau nebune! e vrednic de osinda!" Auziti, noi nu avem voie sa spunem semenului nostru cuvinte de ocara, sa-l batjocorim, sa-i spunem esti nebun!

Sentinta

Dar Scriptura ne spune, Mintuitorul ne spune, in aceasta pilda, ca dreptul Judecator Dumnezeu va spune celui care a gindit asa - „Am aici pe pamint cetate statatoare, nimeni nu ma poate clinti" - : „Om fara de minte, nebun, nebune in noaptea aceasta, Judecatorul a hotarit, Dumnezeu a hotarit sa-ti ia sufletul. Ce vei face cu tot ce-ai adunat?" Auziti ce cuvint mare, extraordinar! A fost apoi cuprins de acea sentinta. Asa se va intimpla si cu cei care nu se ingrijesc nici de sine sau se ingrijesc de sine si nu se ingrijesc sa se imbogateasca in Dumnezeu. Ce insemneaza a ne imbogati in Dumnezeu? Sa ne punem acum aceasta intrebare si sa mai adaugam inca una: „Este oare bogatia un rau?" Au fost destui care au vorbit despre rau. Au spus ca raul vine din materie. Materia e purtatoare de rau. Pentru ca materia e linga mine si materia ma face s-o iau pe ea, sa ma imbrac cu ea, sa doresc cit mai multa viata de la ea, facindu-ma sa-mi pierd mintuirea.

Disponibilitate spre bine

Dumnezeu a facut foarte bine totul. Dumnezeu mi-a daruit mie ca dar inca din rai, disponibilitatea spre bine. Si dupa izgonirea din rai, a zis: „Cresteti si va inmultiti si umpleti pamintul si-l stapiniti". A binecuvintat roadele pamintului, dupa care a spus: „In sudoarea fetei tale vei cistiga hrana cea de toate zilele". Dumnezeu ne da acest dar, trebuie insa noi sa stim sa-l folosim. In primul rind sa nu ne legam de el, sa nu spunem ca e al nostru. Exista o lupta permanenta a fiecaruia dintre noi, cit am fi noi de slabi sau cit am fi noi de saraci. Cu cit ai, ai vrea sa ai mai mult. Nu e rau sa cistigi. Este rau sa te robeasca, sa te obsedeze ceea ce ai!

Bogatie in Dumnezeu

De ce ni s-a pus la inima noastra, astazi, aceasta pilda? Pentru ca am inceput Postul si Sfintii Parinti au numit postul nu numai jertfa, osteneala personala, ci si modalitate de bogatie in Dumnezeu. Pentru ca ne spune Evanghelia: „Cei ce se imbogatesc in sine pierd mult pentru ca nu se imbogatesc in Dumnezeu". A ne imbogati in Dumnezeu inseamna a renunta de bunavoie, pe o perioada de patruzeci de zile, la aceste bunatati de care noi spunem ca sint ale noastre, pentru ca trupul sa stea deasupra acestor neputinte, sa se apropie si el de vrednicia sau de superioritatea sufletului; sa ajunga intr-adevar ca sufletul sa depaseasca neputintele trupului.

Asa sa ne ajute Dumnezeu.

IPS Laurentiu,

Mitropolitul Ardealului