Exigentele ecumenismului sau lectia Sibiului ortodox

Trebuie sa va scriu aceste rinduri, chiar daca ele apar cu doua zile inainte de-a se incheia a III-a Adunare Ecumenica Europeana. Si vreau sa le primiti nu ca pe o concluzie ci, asa cum este, ca pe o parere pe cale...

Cu demnitate si constanta calitativa

Confruntata cu aceasta provocare - caci daca ar fi fost vreun summit politic sau campionat european al oricarui sport sau vreo intilnire a bucatarilor fruntasi ai Europei, probabil ca asa ar fi fost comentat de presa acest eveniment -, comunitatea sibiana a punctat decisiv. Ca o mare provocare pentru mentalitatea romanului, pentru modul nostru de a lucra la darimari mai mult decit la constructii, la mentalitatea noastra de a ne complexa pentru ca sintem romani si ortodocsi, ca si cum ortodoxia ar fi o boala rusinoasa pentru care sintem inca in carantina, in anticamera culturii mari europene, deplasati spre Ev Mediu mai mult decit spre modernism, dupa cum ne inunda intelectualii vremii timpanele. Sibienii au raspuns cu demnitate si constanta calitativa. Cu ospitalitate veridica si apreciata de oameni ai tuturor tarilor europene, de oamenii lui Hristos din toate colturile civilizatei Europe, ca si din cvartalele de lucida demnitate ale fostului lagar comunist, prietenii sibienilor de citeva zile.

Exigente sporite

Ecumenismul propus de aceasta Adunare este unul cu exigente sporite. Experientele unor incercari anterioare fac din aceasta, de acum, una de lucru corect, fara mofturi de turism ecumenic, fara dorinta de gilceava sau molestare a sensibilitatii celuilalt. Preaplinul bucuriei trairii unui astfel de moment vine din aceea ca numai din umplerea de sens a Ortodoxiei credintei te ajuta sa nu mai ai nici o limita in a-i accepta pe ceilalti ca pe niste frati. Orice fel de scrupulozitati dispar atunci, mai ales, cind Dumnezeu te-a daruit cu atita har si dar deplin, cum este darul acesta pe care ni l-a daruit Dumnezeu, Ortodoxia.

Bucurie a fratietatii

Un soi de magnetism a adus crestinii din 37 de tari aici, impreuna cu noi. Sa nu lasam sa treaca pe linga noi suava bucurie a fratietatii. Poate ca cercetind pe acestia ne vom bucura deplin de noi. Cred ca acesta este cel mai mare cistig al acestei Adunari. Ca ne-a adunat sa dovedim ca putem lucra pentru unitate. Si, slava Domnului, dovedim ca putem!