Ernesto Pinto Bazurco Rittler: - Nu numai ca vin dintr-o familie cu dubla nationalitate, mama fiind din Germania si tatal din Peru, dar vin dintr-o familie care s-a situat in timpul celui de al doilea razboiu mondial, chiar in mijlocul evenimentelor. In imaginarul colectiv, tatal meu era dusmanul mamei mele si invers. Insa, de mic copil m-am convins ca aceasta era doar pozitia oficiala a politicienilor, si nu realitatea din teren. Popoarele intre ele se iubesc efectiv, populatiile, natiunile la fel. De aceea sunt convins ca diplomatia nu foloseste neaparat guvernelor, ci actioneaza mai degraba in slujba natiunilor. Am incercat, pe parcursul intregii mele cariere, sa evidentiez acest lucru. Cand am fost diplomat la Havana, am reusit sa ofer azil politic unui numar de peste zece mii de cubanezi, printr-o serie de negocieri purtate cu Fidel Castro. Este evident ca in acele circumstante nu am actionat in favoarea niciunuia dintre guverne, ci am aparat interesul public, nevoile cetatenilor. Guvernele se schimba, dar diplomatii raman. Ei sunt cei care prin demersurile intreprinse reusesc sa isi integreze natiunea in comunitatea internationala.

M. L.: - Acestea sunt ideile pe care ati incercat sa le transmiteti prin aceasta carte, „Relaciones internacionales modernas - Teoria - Practica - Visiones ", Relatii internationale moderne - Teorie-Practica-Viziuni"?

E. P. B. R.: - Am incercat prin aceasta carte aparuta cu sprijinul Universitații Babeș-Bolyai din Cluj, dar si prin alte publicatii, sa traduc complexitatea relatiilor internationale, intr-un limbaj simplu, accesibil, pe intelesul tuturor. Cred ca jurnalistii, care sunt mari comunicatori, au un rol important in a manui cu dibacie informatia.

M. L.: - Apropo de jurnalism, mai practicati meseria, va pasioneaza sau a fost ceva trecator?

E. P. B. R.: - Cred ca e o responsabilitate care merge mana in mana cu diplomatia. Cred ca a fi jurnalist, profesor de relatii internationale, scriitor si diplomat, nu inseamna altceva decat crearea unui cadru propice pentru ca oamenii care apartin unor natiuni diferite sa relationeze, sa se cunoasca intre ei, pentru ca la ora actuala cea mai mare problema la nivel international este neincrederea.

M. L.: - Ati fost ambasador in numeroase tari. Unde v-a placut cel mai mult si din ce motive?

E. P. B. R.: - Am avut sansa de a-mi incepe cariera la Natiunile Unite. Si acolo am lucrat sase ani. Natiunile Unite si-au inteles atunci rolul in privinta coloniilor. Seful meu, ambasadorul Javier Perez de Cuellar, a fost  secretarul general al Natiunilor Unite, iar in toata acea conjunctura Peru a avut un rol satelit in ceea ce priveste colonizarile. Javier Perez  insusi recomanda cartea „Relatii internationale moderne", scoasa de Presa Universitara Clujana. De la el am invatat foarte mult. Dupa Natiunile Unite a urmat o experienta interesanta in Germania, avand in vedere ca sunt la origini si neamt, apoi a urmat Cuba, unde am acordat cubanezilor acel azil politic ramas celebru in istoria diplomației. Cred ca a fost un inceput inspre libertate și in drumul natiunilor din Europa de Est. Apoi am fost in Elvetia, o tara foarte interesanta, pentru ca este un model de eficienta. Elvetia nu are resurse naturale, nu are energie proprie si totusi si-a creat un prestigiu international. Mi-am continuat cariera mea diplomatica și  in China.

M. L.: - Ce parere aveti despre Romania?

E. P. B. R.: - Romania nu a reusit ceea ce a reusit Elvetia, desi in comparatie cu Elvetia are bogate resurse naturale și  umane. Implicarea Romaniei in plan international are drumul inainte. Resursa umana este mult mai bine pregatita aici in Romania decat in Elvetia. Rolul diplomaților, și al meu in speța este acela de a ajuta Romania in procesul acesta. Tocmai ma intorc dintr-o excursie in Maramures unde peisajele sunt superbe, iar contrastele intre culori extraordinare, dar si obiceiurile oamenilor. Am ramas absolut impresionat. Am vizitat inchisoarea Sighet, si consider ca este un aspect pozitiv faptul ca ați pastrat-o in memorie. Am mai vizitat manastirile din zona, loc de reflexie și meditatie. Sunt convins de faptul ca majoritatea romanilor nu-si cunosc  locurile. Imi permiteti sa fac o recomandare: Romania trebuie sa iasa din aceasta legenda a lui Dracula, care este o poveste de Hollywood, si sa-si redescopere resursele si frumusetea, manastirile, peisajele...

M. L.: - Cum calificati relatiile diplomatice dintre Romania si Peru?

E. P. B. R.: - Sunt doua tari care au interese complementare, in ciuda distantei geografice; avem in comun latinitatea. Si pornind de la aceasta latinitate si aceasta conjunctura, reusim sa ne gasim o identitate internationala comuna.

M. L.: - Spuneati ca Romania are un drum deschis spre Europa, si ca rolul diplomatilor este de a a o ajuta. Dumneavoastra, personal, ce planuri aveti aici, cum intentionati sa ajutati Romania?

E. P. B. R.:- Romania, din pacate s-a concentrat de-a lungul vremii si a istoriei sale asupra unui singur obiectiv la un moment dat: in timpul celui de-al doilea razboi mondial a fost  de partea Germaniei, apoi impotriva ei, ulterior, pro Uniunea Sovietica, apoi contra ei, iar in acest moment este fanatic concentrata doar spre Uniunea Europeana. Dar Romania poate fi un punct comun intre Uniunea Europeana, Europa si America Latina, tocmai prin elementul de latinitate care ne leaga. Romania trebuie sa-si concentreze viziunile nu numai asupra Europei, ci si asupra Americii Latine.

M. L.:- La ora actuala exista relatii economice intre Romania si Peru? Se pot ele imbunatati?

E. P. B. R.: - In opinia mea, relatiile economice nu se imbunatatesc neaparat la nivel de stat, la nivel superior, ci efectiv la nivelul celor dispuși sa investeasca. Exista investitori peruani si aici in Romania. Acestora, ambasada le ofera informatii si consultanta minima in acest sens. Relatiile economice se dezvolta la acest nivel, privat. 

M. L.:- In zona Sibiului exista interese economice din partea unor investitori  peruani?

E. P. B. R.:  - In Sibiu nu, dar sunt in Timisoara.

M. L.: Care sunt relatiile cu Universitatea „Lucian Blaga" din Sibiu?

E. P. B. R.: - Intentionam sa cream un Centru de Studii Peruane la „Lucian Blaga" din Sibiu, pentru ca tin sa imi continui si sa amplific ideea ca, cu cat ne cunoastem mai bine intre noi, cu atat ne putem imbunatati relatiile. In cea de a doua jumatate a anului incercam sa finalizam lucrurile in aceasta directie. Va fi un punct de cercetare. Acest centru va imbunatati relatiile culturale intre Sibiu si Peru.

M. L.: - Care este produsul cultural pe care ar trebui sa il exporte Romania in Peru, si Peru in Romania, implicit in Sibiu?

E. P. B. R.: - Avem o baza comuna. Si cred ca avem si valori asemanatoare. Si vreau sa va aduc un argument incontestabil: relatiile de casatorie dintre peruani si romani sunt foarte solide. Nu exista divorturi. Cred ca vom putea incepe sa facem filme sau documentare impreuna, cu distributie comuna, chiar si telenovele. Daca dumneavoastra, de exemplu, jucati intr-un film cu distributie comuna, va fi foarte greu pentru cineva sa spuna, dupa fizionomie, daca sunteti peruanca sau romanca.

M. L.: - Ati revenit la Sibiu. Ce va leaga de acest oras: ceva sentimental, sau numai datoria?

E. P. B. R.: - E un amestec de toate.  Sibiul este un centru cultural si de aici trebuie sa pornim. Aceasta este baza. Este un oras foarte bine organizat si Universitatea de aici are un prestigiu international. Daca vrem sa conlucram trebuie sa ne alimentam reciproc prestigiul. Este un capitol al cartii „Relatii Internationale Moderne" in care incerc sa  fac o noua clasificare a tarilor: eficiente, eficace si efective. Si eficienta si efectivitatea, de foarte multe ori, depind de noi insine.  Se spunea si poate era justificata credinta ca tarile bogate sunt foarte bine plasate in comunitatea internationala. Lucrurile nu stau chiar așa. Exemplul Elvetiei, care are foarte putine bogatii, si totusi a reușit o plasare foarte buna la nivel international.

M. L.: - Ce se intampla cu Consulatul Peruan la Sibiu?

E. P. B. R.: - Acest consulat depinde foarte mult de autoritati si de interesul international pe care il manifesta ele, in procesul de internationalizare. Eu cred ca primul pas, si cel mai important este deschiderea unui Centru de Studii Peruane aici, si abia apoi a unui Consulat. Si mai mult decat atat, cu ceva timp un urma, era nevoie de un Consulat in raport direct cu numarul de cetateni ai acelei tari in zona respectiva. Acum se pune problema de relatii culturale si economice. Facem pasi, marunti, si cred ca suntem pe drumul bun. Sibieni vor cunoaste mai multe despre cultura peruana dupa deschiderea Centrului de Studii, si probabil a Consulatului, pentru ca avem puncte comune, iar peruanii si romanii se inteleg bine. Exista in istoria fiecarui popor aspecte comune pozitive in lupta pentru democratie. Romanii si peruanii iubesc cam aceleasi lucruri.