Actualitatea evangheliei l Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci (Luarea Crucii si urmarea lui Hristos)

Duminica fara sfirsit

Evanghelia Duminicii acesteia, numita si „dupa Inaltarea Sfintei Cruci", cuprinde in miezul ei un verset de aur: „ca cei foloseste omului sa cistige lumea intreaga si sa-si pagubeasca sufletul?" (Mc 8, 36). Daca am putea sa fim atenti, infinit mai mult decit la toate bagatelele in care ne diluam timpul, la aceste cuvinte, dumnezeiesti, poate ca zbaterea zilei de acum s-ar umple de sensul smerit al Crucii mai cu adevarat. Pentru ca sensul pe care Hristos il adauga Crucii, opus demonetizarii ei sectare ca unealta de tortura, este acela al smereniei asumarii bucuroase a rastignirii de dragul mintuirii, iar nu de cel al spectacularului ieftin, al eroismului decriptic, nascut doar din biruirea amarelii vremii. Nu faptul ca esti sarac este virtute, ci faptul ca dincolo de saracia ta straluceste bogatia unui suflet curat, saracit de pacate, desfacut de falsele bogatii care iau fata momentelor de acum.

Unde nu este Cruce, nu-i praznic

Ceea ce este foarte important de retinut este faptul ca toate Duminicile sint, in fond, dupa Cruce. Pentru ca ele se nasc din trunchiul de lumina al Crucii, care imparte lumea in doua: pina la Hristos si dupa Hristos, iar hotarul este Crucea Golgotei. De aceea este important sa intelegem ca acolo unde nu este Cruce nu-i praznic si ca, pentru a ne fi sarbatoare viata, ea trebuie sa se desfasoare dupa criteriile crucii, dupa exigentele ei. Pentru ca, fara aceste exigente, crucea devine un obiect oarecare, care face parte din apanajul lumii acesteia care tot ce atinge desacralizeaza, comutind in vitrinele sclipitoare ale vinzarii valorilor, la pretul de nimic al lipsei de respect si de rost duhovnicesc.

Exigentele crucii

Prima exigenta pe care o cere cultura crucii este legata de faptul ca nu poate vorbi de ea cel care nu o poarta sau cel care o poarta boscorodind la tot pasul onoarea de a o purta pe culmea Golgotei vietii fiecaruia dintre noi. Caci atit sintem, cit am priceput din crucea care ne este data, cit am priceput din lectia pe care Dumnezeu o pune in crucea pe care o purtam.

A doua exigenta este legata de faptul ca oricit de grea ne-ar fi crucea, ea nu are valoare decit in raport cu Crucea lui Hristos. Nu toate miriielile noastre si nici ofuscarile pe care le simtim in parcursul vietii noastre sint mintuitoare. Daca nu poarta in sine drama jertfenica a Crucii Celui Viu, crucea noastra este simpla incrucisare de neputinte, care n-au nimic mintuitor in ele. Caci din smerenia ce-o poarta cu sine crucea umple viata, din acest dar maret nascindu-se sensul de dar al lumii, sens pentru care traim. Caci traim pentru a putea descoperi darul lui Dumnezeu ascuns in miezul lumii. Dar pentru aceasta, toate Duminicile vietii trebuie sa le traim dupa Cruce. Pentru ca nu-i foloseste la nimic omului cistigarea celor ale lumii, daca sufletul, darul vesniciei din noi, nu-si afla deplin implinirea.

Praznicul Inaltarii Sfintei Cruci

Cunoscut ca Praznicul Inaltarii Sfintei Cruci, hramul cel binecuvintat al zilei de astazi este legat, in primul rind, de o alta lucrare pe care pogorirea cea plina de iconomie a Duhului Sfint a ingaduit-o Sfintei Elena, maica bine-credinciosului imparat Constantin. Caci nu este vorba aici doar de aflarea si inaltarea Sfintei Cruci deasupra credinciosilor din Ierusalim de catre Patriarhul acelor zile. Caci nu pentru aceasta se deplasase cinstita maica pina la Cetatea de har luminata a Sionului. Ci, crugul sarbatorii Sfintirii, Tarnosirii Bisericii Invierii Domnului, era momentul care marca pregnant prezenta imparatesei pamintesti in cetatea Imparatului celui Rastignit.

Miezul de foc al Praznicului de astazi trece spre Cruce, careia i se cinta: „Ca un soare luminezi cu razele tale pe cei din intuneric si pe demoni ii arzi, prea impodobita Cruce!" (Cintarea 4, Canon 9), Lumininda Sarbatorii praznuieste in viersuire astfel: „In Golgota Domnul inaltindu-Se de bunavoie pe Cruce, a lucrat mintuirea noastra prin innoirea fapturii, si in groapa cea de viata primitoare fiind pus, a treia zi, a inviat ca un Dumnezeu. Pentru aceasta, impreuna cu cetele cele fara de trup, savirsim toti innoirea luminatei si cinstitei Invieri".