Drepturile omului si drepturile societatii

Dincolo de condamnarea rusinoasa in plan international, crima comisa in Italia de catre un invinuit cetatean roman, tigan din zona noastra a Sibiului, a trezit in sfirsit constiintele romanilor.

 Pe buna dreptate, reactia autoritatilor italiene ca si a populatiei este justificata. Nu trebuia sa se ajunga aici. In 1997, cind faceam o vizita oficiala in Belgia, am fost interpelat de gazde asupra ingrijorarii opiniei publice urmare actelor comise de infractori romani constituiti in bande care comiteau spargeri sau alte fapte de anvergura pe teritoriul lor. Am punctat atunci asupra responsabilitatii pe care o are statul roman pentru comportamentul cetatenilor sai peste hotare si am sugerat masura restrictionarii temporare a libertatii de calatorie in strainatate a celor care au comis in afara tarii infractiuni de o gravitate si de nuanta apte sa puna in cauza imaginea si demnitatea tarii si a poporului roman. Presa si organizatiile care se preocupa de drepturile omului au sarit ca arse si s-au napustit asupra mea, acuzindu-ma ca de la nivelul ministerului de interne lansez un atac la adresa dreptului fundamental al omului la libera circulatie.

Problema este intr-adevar delicata. Respectarea drepturilor omului a devenit o religie a vremurilor noastre dupa abuzurile comise de nazism, de comunism sau de unele regimuri totalitare de aiurea. Din pacate tot vremurile noastre sint confruntate cu acte si fenomene care, sprijinindu-se de pilonii anumitor drepturi si libertati, aduc atingeri grave societatii. Terorismul spre exemplu foloseste din plin informatia si comunicarea. In cazul acum discutat, infractionalitatea transfrontaliera este stimulata (si) de libertatea de circulatie. Este de netagaduit dreptul societatii de a reactiona si a se apara. Situatie care pune in balanta drepturile cetateanului, ale individului de o parte si ale societatii de alta parte, ca si obligatiile lor corelative. Noi n-am gestionat cum se cuvine aceasta deosebit de importanta relatie. Obisnuiti sa sarim dintr-o extrema in alta, am dat friu liber manifestarilor (inclusiv si mai ales negative) ale indivizilor in detrimentul societatii. Ceea ce explica de altfel stadiul de evolutie in care ne gasim si dificultatile majore pe care le intimpinam. Este un truism. Societatea nu numai ca are dreptul de a se apara dar aparindu-se, creeaza premizele, cadrul respectarii si a drepturilor si libertatilor membrilor sai. Asadar, revine intr-o brutala actualitate intrebarea: putem, legal si constitutional restrictiona (subliniez, nu anula) temporar dreptul de libera circulatie a romanilor care au comis anumite infractiuni pe teritoriul altor state?

Partidul conservator, zorit si de campania electorala, a luat-o deja inainte si va elabora un proiect de lege in acest sens. Dimpotriva, ministrul de externe spune ca asa ceva nu se poate. Recurgem in primul rind la dispozitiunile constitutionale. Articolul 53 spune raspucat: EXERCITIUL unor drepturi sau libertati poate fi RESTRINS in anumite cazuri, intre care si pentru „apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor". Deci, si ale societatii. Textul detaliaza cu intelepciune conditiile. Ori, in cazul dat, nu se poate pune sub semnul indoielii dreptul romanilor, al societatii, al statului roman la imagine si demnitate. Orice manifestare in tara sau peste hotare care impieteaza asupra acestui drept trebuie sa primeasca replica cuvenita. Astfel, restrictionarea temporara si teritoriala a dreptului de circulatie se impune ca o necesitate. Evident prin lege care sa-i detalieze substanta si conditiile. In acelasi sens, art. 57 din constitutie stipuleaza ca cetatenii romani, straini sau apatrizi trebuie sa-si exercite drepturile cu buna credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti. Echilibru intelept ce se cere a fi respectat deopotriva si de catre stat si societate. Nu stiu ca reglementari europene sau internationale la care Romania este parte sa dispuna altfel si astfel sa se ridice un obstacol in calea unei atari solutii. Sint ceva probleme de tehnica juridico-legislativa. Fiind vorba de infractiuni savirsite in afara teritoriul nostru, dar de cetateni romani, se impune o imbinare armonioasa intre principiul teritorialitatii si personalitatii legii functie si de atitudinea statului pe teritoriul caruia se savirsesc faptele. In cazul in care judecata o face statul strain care nu are caderea sa dispuna asupra restrictionarii, ci doar eventual sa interzica accesul pe teritoriul sau, masura ar putea fi luata de statul roman, dar nu pe calea unei judecati cind restrictionarea ar avea caracterul unei sanctiuni complimentare, situatie posibila numai cind judeca instantele romane ci pe o procedura administrativa judicios reglementata.

Oricum, a sosit vremea sa ne trezim, sa luam atitudine si masuri impotriva celor ce intineaza imaginea si demnitatea romanilor si a Romaniei, indiferent cine sint ei.