Dragoste de ciine, mai bine decit inima de piatra

Am gasit ieri (cautind in disperare pe net o adresa de asociatie de protectia animalelor din Sibiu) articolul cu catelul acela extraordinar, Max, care are grija de pisicutele date in grija lui. Este incredibil cum o vietate asa de mica poate arata atita devotament fata de o alta vietate micuta ca si el.

Mi-am zis ca e extraordinar ca el, un catel, are mai mult suflet decit multi oameni din orasul acesta devenit Capitala Culturala Europeana. Am sa va explic li de ce.

Ieri am vazut in trecere o pisicuta chinuita in zona cu Tirgul (imediat la trecerea peste pod, de la Plus spre Tirgul de Haine si Masini, acolo unde se contopeste drumul ce vine de sub pod cu cel de pe pod, pe partea dreapta se afla o casa - sau poate e o firma, dupa gardul pe care il are in jur.) Acolo este chinuita si hamesita o pisicuta  alb cu negru. Sute de sibieni au trecut pe acolo si nu au ajutat-o pe biata vietate chinuita, slabita si care schiopata tare rau pentru ca are un piciorus rupt. Stiu asta pentru ca si azi biata vietate era tot acolo.

Am vrut sa o iau azi, am revenit, dar pisicuta era in aceeasi curte si desi am insistat si am chemat-o la mine, saracuta nu a venit (probabil ca are dureri prea mari) si n-am putut nici sa o scot de acolo nici sa-i dau de mincare.

Sint o adevarata iubitoare de animale si fac un apel disperat la ajutorul sibienilor care ar putea-o ajuta pe pisicuta chinuita. Nu cunoasteti vreun veterinar? Nu exista in acest oras chiar nici o asociatie de protectia animalelor? Mi-e rusine sa spun ca am cautat in  disperare o astfel de asociatie si nu am aflat nimic. Sintem chiar ultimul oras din tara la acest capitol? Oameni buni, degeaba ne credem speciali, buni, deosebiti, degeaba vrem sa ne integram in Europa si in Lume daca nu invatam de la cele mai nevinovate vietati (animalele si copiii) sa fim mai buni si iubitori, sa aratam un strop de compasiune fata de cei din jur, oricine ar fi ei, animale sau oameni. Ne revolta ceea ce cred strainii despre noi romanii, ne credem nedreptatiti, dar nu ne dam seama ca sint milioane de gesturi simple pe care noi romanii nu vrem sa le facem, gesturi care nu costa nimic altceva decit bunatate si mila, gesturi prin care ne-am ridica la statutul de om civilizat sau mai bine zis „OM", gesturi care ar putea alina o suferinta de linga noi sau ar sprijini o vietate sau om in necaz. Nu ajunge sa ne aducem aminte sa fim buni numai din an in pasti, ar trebui sa punem toti umarul ca sa contrazicem ceea ce se spune despre noi, ca nu avem inima, ca sintem hoti, ca sintem rai si periculosi. Daca fiecare din noi ar arata putina bunatate in fiecare zi tara asta ar putea arata cu totul altfel!

Daca exista vreo asociatie in Sibiu care se ocupa de astfel de cazuri de animalute ranite sau fara stapin, daca exista vreo persoana de suflet care poate ajuta, va rog sa nu ezitati sa o ajutati pe biata pisicuta. Stiu sigur ca si alti sibieni au cautat o astfel de asociatie si nu au aflat nimic. Daca aveti vreo adresa sau numar de telefon de la vreun adapost sau alte detalii va rog din suflet sa imi dati o veste.

Va multumesc in numele ei si sper sa aiba norocul sa o ajute cineva la timp.

Adela Stancu