Despre toamna Patriarhului

- pagini de cronica imediata -

Dintre multele rani pe care le-a produs presa Bisercii, una mai lipsea. Sa nu-i respecte mortii. Sa nu ingadui unui om sa-si plinga mortii se socoteste a fi o insulta lipsita de sens, o carenta de demnitate si o lipsa minimala de cultura a comunicarii, vai atit de vehiculata carenta educationala a generatii si generatii de ortodocsi, in acceptia a sute de generatii de jurnalisti de doi sau trei bani. Eviscerarea personalitatii Patrirhului Teoctist, ranirea acestuia care incepuse inca de cand era in viata, m-a facut sa ma gandesc ca avem de-a face cu specialisti in medicina legala, cu teribilii spalatori de morti, cei carora li se plateste cu cate un pantof mai bun sau o camasoaie de-a mortului care, oricum, nu-i mai este de folos.

Alcoolizati de democratisme inventate peste noapte pentru a le servi intereselor morbide, oameni de presa, autori de science fiction cu aceeasi dezinvoltura de care dau dovada si atunci cind este sa iasa neaparat cu scandal, pentru ca sa aiba ratting pe televiziuni analfabete, au uitat de orice forma de respect, daca au avut vreunul. Un ziar central, Ziua, publica drept sigure liste de alegatori niste liste confiscate de prin birourile Patriarhiei, afisandu-le cu siguranta prostului, ca si cum oamenii ar fi fost niste infractori celebri. Mai penibil este ca pe liste figurau inclusiv morti, unii de aproape doi ani. Alt ziar eviscera la penibil numarul de sarmale si chiftele mancate de participantii la pomana de pe Dealul Mitropoliei. Mediocritatea urla pe toate gardurile de afisaj ale presei, inghitind cu tavalugul sau normalitatile, exagerand accidentele, facand regula din bucurestenizarea Romaniei, uitand ca ea este suma de acte si artefacte morale multiple.

Ce ne descopera aceste nevroze de toamna ale presei? In primul rand lipsa de scrupule morale atunci cand este sa faci valuri in favoarea vanzarii ziarului, dar asta n-ar fi o noutate. Lipsa de oarecare decenta dar si de cultura teologica, fapt care a sporit dezorientarea oamenilor, ei insisi atinsi de analfabetismul vremii de acum. Dar nici asta n-ar fi o noutate. Atitudini de informatii zvonistice, dupa bunul plac, au fost si vor mai fi si sunt convins ca presa inseamna mereu si un soi de manipulare a lucrurilor spuse numai pe jumatate, desi stiuit este ca jumatate de adevar tot minciuna este. Ce mi-a adus aminte cel mai tare acest moment de durere si oarecare criza comunicationala este lipsa unui corp gazetaresc crestin al presei romanesti, nu manipulabil in functie de interese obscure ale unuia sau altuia dintre cei care platesc informatia ci un corp de oameni cu talent gazetaresc care sa aiba capacitatea de a trasmite cu autoritate adevarul cu privire la realitatea momentului. Care sa spuna opiniei publice ca Adunarea Nationala Bisericeasca are lista publicata in revistele Patrirhiei, ca laicii fac parte din corpul electoral al Bisericii conform regulamentului de functionare, incepand cu epoca Saguna, nu dupa mofturile de moment ale unuia sau altuia dintre oamenii politici, ca in sine Constitutia Bisericii, care este pana la urma Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos, nu este modificabila precum Constitutia Republicii la bunul plac al curentelor de opinie dominante la o vreme sau alta, ca orice actiune electorala purtata in biserica are alte reguli decat cele ale unei democratii, fiind transparenta si neatinsa de false secretomanii, ca nu este nevoie de zgomot pentru ca lucrurile sa se intample duhovniceste, ca opinia unui om din Colegiul electoral este un vot nu o directionare de voturi, ca nu este cazul sa murdarim arhiereii in nadejdea ca vom face astfel curatenie. Care sa afirme public realitatile pe care momentul le cere, nelasand loc de interpretari sau negocieri morale, care sa impuna decenta in dialogul presa-biserica, asa cum a fost cazul cu o producatoare Tv care a injurat public in cadrul unei conferinte de presa de la Patriarhie, postul respectiv plangandu-se de discriminare in trasmisie, in conditiile in care materialul a fost trasmis de TVR cu colegialitate admirabila si gratuit tuturor celor interesati de aceasta, evitandu-se astfel aglomerarea unui spatiu si asa redus fizic.

Nu vom face pe parcursul acestor pagini, care se voiesc o punere la curent cu cele care marcheaza si vor mai marca trecerea la cele vesnice ale Parintelui Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, analize ale tuturor materialelor care ranesc cugetul si linistea de care avem acum atat de multa nevoie ca lucrurile sa se desfasoare dupa lucrarea Duhului Sfant nu dupa duhul impus de o media dezlantuita pe subiect. Dar vom incerca sa va tinem la curent cu lucrurile care se desfasoara pentru a va scuti de naucitoarea verva a sacalismului din presa. Deocamdata va indemnam la rugaciune pentru Parintele care ne-a fost chemat la Cerul dorului sau si pentru linistea celor care ne vor darui pe Parintele Ortodoxiei pre limba romana slujita, la post cu bucurie pentru cel plecat si cu responsabilitate pentru cel ce va sa fie. Nu de polemici are nevoie clipa de fata. Ci de respect si unitate. Nu unitate tacuta, culpabila, ci unitatea pe care Hristos o cere rostita in faptele limpezi ale Duhului. Scenarita cronica, principala preocupare a lumii, n-are a face cu discretia pe care crestinismul o cere de la noi.