Dependenti de libertate

Sunt liberi ca pasarile cerului, si calatoresc prin lume pentru a acumula experienta. Muncesc pentru hrana si adapost, dar cel mai important lucru pentru ei este faptul ca isi traiesc viata din plin. Sunt calfele calatoare, care, in fiecare vara poposesc si in Sibiu. Le puteti vedea zilnic pe strada cetatii, la Turnuri, muncind. Unul dintre misteriosii meseriasi, imbracati in costume considerate de multi caraghioase, ne dezvalui cateva din secretele calatoriei lor.

Reporter: - Care sunt regulile pe care trebuie sa le urmezi?

Calfa Pascal: - Este vorba de o traditie de sute de ani, iar regulile noastre dateaza de atunci si respectam aceleasi reguli pe care le respectau si inaintasii nostri, deci calatorim in modul nostru traditional, iar regulile sunt ca in aceste calatorii, care tin trei ani, nu avem voie sa mergem acasa. Aceasta este una dintre reguli. In plus, nu avem voie sa ne casatorim, trebuie sa fim singuri, sa fim liberi, ceea ce este foarte important pentru experienta pe care o dobandim astfel.

R. - Ce ne puteti spune despre costumele pe care le purtati?

C. P.: - Acest costum este unul plin de istorie. Noi purtam mereu o palarie si de mentionat este ca avem doar un singur rand de haine, doar acest costum, deci, pe care il purtam tot timpul in acesti trei ani de zile. Cateodata, dormim in aceste haine, lucram in aceste haine, calatorim in aceste haine, iar ele sunt, practic, casa noastra pentru ca nu avem altceva.

R:  - Cum va castigati existenta?

C. P.: - Acesta este un aspect interesant. In cea mai mare parte a timpului, calatorim fara bani si aceasta este una dintre regulile noastre, ca nu purtam cu noi prea multi bani. Pentru noi, cel mai important lucru este sa descoperim cum putem intra in legatura cu oamenii din jurul nostru si cum putem sa aflam de la ei ce inseamna sa traiesti o viata normala. Tot ce ne trebuie noua este hrana zilnica si un loc unde sa dormim. Asta e tot. Nu avem lucruri luxoase, nici macar telefon. De multe ori, nici macar nu avem bani ca sa ne cumparam de mancare. Asa ca trebuie sa fim prietenosi, trebuie sa ne respectam mutual, sa interactionam cat mai bine cu oamenii din jurul nostru si sa incercam sa avem o viata cat mai normala si asa totul devine posibil in aceasta lume. Atunci cand nu ai nevoie de mult, primesti cate ceva de mancare, un loc unde sa dormi, esti prietenos si ai respect fata de semeni, cred ca in niciun loc din lume nu ar fi o problema in a avea relatii bune cu oamenii.

R: - Cum munciti, mai exact?

C. P.: - In fiecare loc distinct in care ma aflu, incerc sa muncesc. Motivul pentru care alegem sa facem asta in mai multe locuri, este ca in fiecare loc muncesti diferit si asa ajungem sa invatam cat mai multe lucruri din toate locurile in care mergem. In aceste lucruri rezida calitatea. Cel mai interesant aspect al calatoriilor noastre este chiar faptul ca invatam sa facem atatea lucruri din locurile in care mergem. Astfel, dobandim o experienta vasta, lucru care ar fi imposibil daca am poposi intr-un singur loc.

R: - Ati regretat vreodata ca ati ales acest mod de viata?

C. P.: - Sa regret? Este, intr-adevar, un mod diferit de a trai. Am vazut multa lume in jurul nostru care nu ar putea sa procedeze ca noi, din cauza regulilor pe care ni le impunem. Cateodata, stim cu totii, este iarna si este frig afara, iar vara ne este foarte cald in hainele noastre. Sunt, insa lucruri normale, iar atunci cand calatoresti, esti adesea singur si trebuie sa te gandesti cum sa faci rost de un loc in care sa stai. Atunci, ai parte de o mare incarcatura emotionala, dar este o experienta unica si important pentru mine si pentru mintea mea sa cresc, sa duc la bun sfarsit o calatorie ca aceasta, la finele careia sa descopar ce este mai important in viata.

R: - Ai avut vreodata intentia de a renunta?

C. P.: - Nu, nu chiar. De multe ori cand tot mergi, este frig, ploua afara si tu nu ai unde sa dormi si este intunceric, esti inghetat, ajungi sa te mai si intrebi „Ce naiba fac aici?" Cred ca e normal. Dupa aceea, insa, mai astepti o zi, doua si se intampla ceva neprevazut, dupa care ajungi sa conclzionezi „Doamne, ce lume frumoasa!" si totul este in regula. Sunt suisuri si coborasuri mereu, dar calatoria noastra pare, in acest mod, mai usoara, la final.