Condimente tamaduitoare
Data publicarii: 28/12/2006
In general, mirodeniile sint percepute de catre noi drept niste adaosuri cu rol de aromatizare si condimentare a preparatelor culinare. Putini au fost insa aceia care au descoperit si efectele terapeutice ale acestor ingrediente alimentare. Europenii au descoperit majoritatea efectelor terapeutice pe care le au unele condimente, de la chinezi.
Nucsoara si maghiranul
Nucsoara este o mirodenie utila in tratarea durerilor si balonarilor abdominale, a diareei, indigestiei si a vomei, fiind si un bun stimulent si carminativ stomacal, dar este periculoasa pentru cei cu hemoroizi si dureri dentare. Maghiranul este un adevarat medicament pentru tratarea guturaiului, febrei, vomei, diareei, hepatitei, malnutritiei la copii, sau a eruptiilor cutanate. Un decoct din maghiran, baut de 2-3 ori pe zi poate produce un efect sudorific puternic, dar inlatura si mirosul neplacut degajat, uneori, din cavitatea bucala. Pruritul, care este o mincarime frecventa a pielii, poate fi alungat prin tamponarea locala cu zeama rezultata din fierberea a 150 gr maghiran in 500 ml apa. Maghiranul este cunoscut si ca un bun diuretic si stimulent al apetitului, ajutind la eliminarea mucozitatilor. In traditia populara chineza, maghiranul este cunoscut si ca un regulator al temperaturii corpului, fiind adesea folosit in locul ceaiului negru, in timpul verilor toride.
Ghimbirul
Un alt condiment pe care este bine sa il aveti in casa este ghimbirul. Este considerat ca fiind unul din cele 5 elemente esentiale in dietoterapie, alaturi de orez, vinul de orez, sarea si mierea. Ghimbirul este apreciat si pentru calitatile sale terapeutice in tratarea guturaiului, a tusei, a starilor de voma, astma sau diaree. El actioneaza, in mod deosebit, asupra plaminilor, stomacului si splinei. O radacina proaspata de ghimbir, rasa si fiarta in 250 ml apa, timp de 10 minute, produce un fel de bautura cu efecte remarcabile in tratarea edemelor, vomei sau tusei, inducind si o senzatie puternica de incalzire a corpului, respectiv, un efect sudorific pregnant. Atunci cind febra nu cedeaza, fierbeti 100 grame de ghimbir proaspat in 500 ml apa si spalati tot corpul cu zeama rezultata, iar daca tusea nu va da pace, stoarceti o radacina de ghimbir si amestecati sucul cu putina miere si 250 ml apa fierbinte. Beti cite una sau doua cani pe zi. In cazul unei indigestii, mincati citeva bucatele de tulpina de ghimbir proaspat. O cana de suc din aceeasi parte a plantei va poate scapa de un sughit rebel, greata sau voma, sau chiar de o toxiinfectie alimentara. De asemenea, amestecul a 50 grame de ghimbir proaspat cu 30 grame zahar brun, consumat de 3 ori pe zi, timp de 7 zile, trateaza cu succes dizenteria. Chiar mai mult decit usturoiul, ghimbirul are calitatea de a atenua mirosul neplacut al unor preparate din carne de oaie, miel, scoici, sau peste.
Minunile coriandrului
Toti parintii ai caror copii se imbolnavesc de varsat de vint trebuie sa stie ca pot grabi eruptia cutanata, folosind coriandrul, atit tulpina cit si radacina. Acesta se fierbe si se aplica spalaturi calde copilului. Consumul regulat de coriandru va face sa dispara mirosul neplacut al urinei, in vreme ce o mincare de porc, vita sau peste cu coriandru intreg, planta si radacina, alunga mirosul fetid al respiratiei neplacute, dar si mirosul neplacut degajat, de unele femei, din zona vaginala. Coriandrul reduce aciditatea si durerile gastrice, insa nu este recomandat a fi consumat in mod constant si timp indelungat, deoarece creste continuu energia „calda" din organism, ceea ce ar produce o sete exagerata si constipatie, dar si uscarea si craparea buzelor. De aceea nu se recomanda nici folosirea exagerata in tratamentul varsatului de vint, ci numai pina la aparitia primelor semne ale eruptiei.
Bobul magic de piper
Putini stiu ca piperul are calitati terapeutice in cazul durerilor abdominale, a tulburarilor gastrice, diareelor sau toxiinfectiilor alimentare. Medicina traditionala chineza il categoriseste drept un aliment benefic pentru stomac si intestinul gros. Un gram de praf de piper negru, impreuna cu 30 grame ghimbir proaspat, fierte in 750 ml apa, pina scade la 250 ml, poate trata cu succes o voma acuta provocata de o gastrita avansata. Barbatii care se aleg, uneori, cu o eczema a scrotului, se pot trata cu spalaturi cu o zeama obtinuta din amestecul de 10 grame praf de piper negru cu 8 cani de apa data intr-un clocot. De asemenea, pacientii hipotensivi pot sa isi mareasca tensiunea arteriala cu circa 5 mmHg daca tin in gura cite un bob de piper negru timp de 20-30 de minute. Efectul dispare dupa 15-20 minute, dar este util pentru a restabili tensiunea arteriala normala fara efecte secundare nedorite, obtinindu-se si un efect de incalzire a corpului si a calotei craniene, fara cresterea pulsului. In cazurile de indigestii cu diaree, un gram de praf de piper alb dizolvat in 200 ml de apa, impreuna cu 9 grame praf de glucoza poate face minuni, daca este consumat de 3 ori pe zi timp de 1-3 zile. La copiii sub 1 an, doza este de 0,3 - 0,5 grame piper alb, iar la cei intre 1-3 ani, doza este de 0,5 - 1,5 grame, dar nu se poate depasi cantitatea de doua grame zilnic.
