Coduri, proiecte, planuri, strategii, platforme...

Apropierea iernii a redeclansat isteria acuzelor si disculpelor, serialul „Prins pe nepregatite", al cine mai stie citelea episod. S-au facut, ca de obicei prognoze, s-au constituit comisii de specialisti. S-au alocat coduri pe culori, la standard european, si s-a pornit o adevarata scolire pe teme de mentalitate a interventiei. Asa facem de ani buni, ne formam si reformam, formulam si reformulam, facem strategii pe care le aruncam noi insine la cos dupa ce a trecut cite o comisie europeana sau „de sus", emitem planuri de interventie pe segmente de populatie inexistenta, dar existenta in mintea unora care n-au calcat in Romania in veci, ticluim platforme de prioritati care din secunda definitivarii lor devin nefunctionabile, ne umplem buzunarele bugetelor cu bani pe care nu reusim sa-i acoperim prin munca, disperam ca celorlalti le merge mai bine, confundam autonomia  cu autarhia si institutiile ce ne sunt date spre gestionare cu mici tarlale mostenite prin gratia tranzitiei.

Problema cea mai mare este ca, in iarna sufleteasca ce ne-a cuprins, nimeni n-a semnalat cod rosu, galben si albastru. La nemunca, la caldurica dupa care alergam refuzind sa mai lucram ceva anume, care ne este de cele mai multe ori vocatie, transformindu-ne din constructori ai Rominiei in elevatii gestionari ai naruirii ei, din artizanii unei explozii de vitalitate ce-ar fi putut uimi lumea moderna in trisorii proprilor noastre interese, partizanii comploturilor perpetue in care victime sintem noi, iar agresorii... ai nostri.

O Romanie care se inspaiminta ca pierde fonduri europene in agricultura, dupa ce si-a pierdut agricultura, care apara drepturile copiilor dupa ce i-a avortat, care vrea reforma medicala dupa ce si-a subnutrit medicii, care vrea reforma in justitie dupa ce a dezavuat-o, tirind-o in plin noroi politic, care recladeste scoala cu oameni cu mentalitate de fosti pionieri actuali clienti politici n-are cum sa ramina nepedepsita de istorie si Dumnezeu. Cred ca daca ar fi sa incepem de undeva, o putem face numai din a analiza ce ne-a ramas intreg si nefurat, vindut sau nevandalizat de propriile interese. Oricit ar parea de putin. Din genunchi si de pe genunchi, fara ifose, cu smerenie si cu dragoste deplina. Cu constiinta ca pe nimeni Dumnezeu nu are a pierde.

Pr. Constantin Necula