Nepasare l Desi a facut cunoscut numele Sibiului in lume, chiar si sibienii l-au uitat pe Cioran

Cioran, uitat de romani

Mormintul unde este ingropat celebrul filosof sibian Emil Cioran nu este unul dintre cele mai vizitate din cimitirul parizian Montparnasse. Cele mai multe mesaje, monede sau pietre din diferite tari se regasesc pe mormintele altor personalitati, precum Brincusi, Eugene Ionesco, Charles Baudelaire sau Jean-Paul Sartre.

Unul dintre cei mai mari romani, Emil Cioran, isi doarme somnul de veci departe de tara

Desi sustin ca nu pot ajunge la mormintul lui Cioran din Paris din cauza distantei, sibienii nu-si aduc aminte de Cioran, celebrul filozof si eseist, nici macar in momente importante. Emil Cioran nici macar nu mai este comemorat in Sibiu. Singurii care au lasat un bilet si o moneda in aceasta toamna la mormintul filosofului au fost reporterii nostri. Locul sau de veci este situat pe una dintre aleile principale ale cimitirului Montparnasse. Dar multi trec pe linga el fara sa-si intoarca privirea. Este un mormint modest, insa cei interesati sa-l caute pot cere o harta de la intrare. Se pare ca autoritatile locale din Paris l-au trecut pe aceasta harta.

Familie nobila

Acum isi doarme somnul de veci in cimitirul elitei artistice franceze. Parca a trecut o eternitate de cind Emil Cioran s-a nascut intr-o familie modesta, la Rasinari, judetul Sibiu. Tatal sau, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox si consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (nascuta Comaniciu), era originara din Venetia de Jos, o comuna situata in apropiere de Fagaras. Tatal Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritatile austro-ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie materna, Emil Cioran se tragea dintr-o familie din mica nobilime transilvana.

„Prieten" cu Nietzsche

Dupa studii clasice la liceul „Gheorghe Lazar" din Sibiu, incepe la 17 ani studiul filozofiei la Universitatea din Bucuresti. A fost coleg cu Constantin Noica si elev al lui Tudor Vianu si Nae Ionescu. Bun cunoscator al limbii germane, i-a studiat in original pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer, si mai ales pe Friedrich Nietzsche. In timpul studentiei a fost in mod deosebit influentat de lectura lui Georg Simmel, Ludwig Klages si Martin Heidegger, precum si de filozoful rus Lev Sestov. In 1933 obtine o bursa, care ii permite sa continue studiile de filozofie la Berlin, unde intra in contact cu Nicolai Hartmann si Ludwig Klages.

Prima opera

Prima lui carte, aparuta in 1934 in Romania, „Pe culmile disperarii", a fost distinsa cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati si premiul Tinerilor Scriitori Romani. Succesiv, au aparut: „Cartea amagirilor" (1935), „Schimbarea la fata a Romaniei" (1936), „Lacrimi si sfinti" (1937). Cel de-al doilea volum, „Schimbarea la fata a Romaniei" a fost autocenzurat in editia a doua aparuta la inceputul anilor 90, autorul insusi eliminind numeroase pasaje considerate extremiste, „pretentioase si stupide". Reintors in tara, ocupa vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul „Andrei Saguna" din Brasov.

Divort de Romania

In 1937 Emil Cioran pleaca in Franta cu o bursa a Institutului Francez din Bucuresti. Dupa o scurta intoarcere in tara in 1940, timp de doar doua luni, el paraseste pentru totdeauna Romania si se stabileste la Paris. Din acest moment, Cioran va publica numai in limba franceza, operele lui fiind apreciate nu numai pentru continutul lor, dar si pentru stilul plin de distinctie si finete al limbii. In 1949 ii apare la editura Gallimard - editura care va publica mai tirziu majoritatea cartilor sale - prima lucrare scrisa in limba franceza, „Précis de décomposition", distinsa in 1950 cu premiul Rivarol. Ulterior, Cioran refuza toate distinctiile literare care i-au fost atribuite.

Celebru in limba franceza

Emil Cioran a inceput prin a fi un ginditor torturat de sentimente si senzatii violente. Preocupat de problema mortii si a suferintei, este atras de ideea sinuciderii ca idee care ajuta supravietuirii. Tema alienarii omului, tema existentialista prin excelenta, prezenta la Jean-Paul Sartre sau Albert Camus, este formulata astfel, in 1932, de tinarul Cioran: „Sa fie oare pentru noi existenta un exil si neantul o patrie?" Ironia destinului a vrut ca Emil Cioran sa devina celebru tocmai in limba franceza, ale carei constringeri le repudiase in tinerete. Daca idiomul francez i-a potolit excesele si i-a daruit secretul formei si al formularii, radacinile sale romanesti i-au procurat seva si vitalitatea care au dat stralucire operei sale.

Initiala „M"

Curind dupa debutul francez, Cioran incepe sa-si semneze volumele E. M. Cioran. Destui au presupus ca initiala M. trebuie sa reprezinte comprimarea unui prenume francez sau romanesc, probabil Michel sau Mihai. In realitate, initiala „M" din semnatura sa de autor nu comprima nicidecum un prenume real si a fost adoptata de filozof exclusiv din ratiuni fonetice si de reprezentare. Dupa cum avea sa-i relateze in 1984 prietenei si traducatoarei sale Sanda Stolojan, in limba franceza prenumele Emile are o rezonanta calina, in totala opozitie cu caracterul scrierilor sale. E. Cioran ar fi sunat nepotrivit. Astfel, consemneaza Sanda Stolojan in jurnalul sau parizian, „Nori peste balcoane", s-a gindit la E. M. Forster si a adoptat initiala. Aceasta e originea reala a literei M. Misterul a nascut insa o neintelegere care s-a perpetuat, unele site-uri, biografii de dictionar si articole de enciclopedie mentionind inca si astazi existenta unui ipotetic prenume Mihai sau Michel al filozofului.

I-au ramas manuscrisele

Dupa moartea Simonei Boué, prietena de o viata a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale acestuia (peste 30 de caiete) au fost gasite in apartamentul lor de o menajera, care a incercat in 2005 scoaterea la licitatie si valorificarea lor. O hotarire a Curtii de Apel din Paris a oprit insa comercializarea documentelor. Procesul se afla inca in curs in Franta. Printre manuscrise, in general versiuni ale unor lucrari deja aparute, se afla si un jurnal inedit al lui Cioran, cuprinzind citiva ani din perioada ulterioara lui 1972 (anul in care se opresc caietele sale), document de un exceptional interes pentru editori si cititori, si probabil ultima scriere inedita a filozofului.

Placuta gresita

Pe data de 20 iunie 2007, s-au implinit 12 ani de la moartea lui Emil Cioran, insa a fost o zi tacuta la Sibiu. O rusine pentru Capitala Culturala Europeana. Mai mult decit atit, pe strada Tribunei, pe casa de la numarul 24, sta si acum o placuta comemorativa in care anul decesului filosofului a fost gresit. „1911 - 1996" sta scris pe zidul casei in care a locuit, in tinerete, Emil Cioran, care a murit pe 20 iunie 1995.

Cimetiere du Montparnasse

Daca iesiti din Cartierul Latin si va indreptati in continuare spre sudul Parisului, veti ajunge la cimitirul Montparnasse, locul de odihna vesnica al elitei artistice franceze. Printre filosofii inmormintati aici se numara Simone de Beauvoir (1908-1986), Jean-Paul Sartre (1905-980), Raymond Aron (1905-1983), Jules Henri Poincare (1854-1912). Alti idoli culturali omagiati sint Charles Baudelaire, Julio Cortázar si artistii de origine romana Eugene Ionesco, Tristan Tzara, Constantin Brincusi si Emil Cioran. Cu o suprafata de 19 hectare, cimitirul este al doilea ca importanta din Paris, dupa „Père-Lachaise", si in el au fost inmormintati peste 300.000 de oameni.

O viata modesta

Emil Cioran a locuit pentru tot restul vietii la Paris, in Cartierul Latin, pe care nu l-a parasit niciodata. A trait mult timp retras, evitind publicitatea. In schimb, a cultivat darul conversatiei cu numerosii sai prieteni, precum Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Paul Celan, Samuel Beckett, Henri Michaux. Cioran a intretinut o vasta corespondenta, dezvaluindu-se ca un remarcabil autor epistolar.