Ce stiti despre Paste

Istoria Sarbatorii Pastelui

Pentru prima data Pastele a fost sarbatorit in jurul anului 1400 inainte de Hristos. In aceasta data evreii au parasit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Scriptura in cartea Exod (Iesirea) din Vechiul Testament ne ofera instructiunile date de Dumnezeu pentru sarbatorirea Pastelor in timpul lui Moise. Evreii din antichitate isi aminteau de faptul ca Dumnezeu i-a salvat din robia in care se aflau in Egipt. Desi multi sarbatoresc si astazi Pastele, majoritatea oamenilor nu mai au in vedere semnificatia acestei sarbatori. In ceea ce priveste crestinii, Dumnezeu a reinnoit legamintul facut cu israelitii, de data aceasta nu printr-un om, (Moise) ci prin Fiul Sau, Iisus Mesia. Legamintul cel nou nu mai este un legamint facut doar cu evreii, ci cu toate popoarele, care vor sa primeasca iertarea pacatelor prin jertfa lui Iisus Hristos. Legamintul cel vechi purta sigiliul singelui unui miel care trebuia sacrificat de Pasti dupa instructiunile date de Dumnezeu. Cu ocazia iesirii din Egipt, cind au sarbatorit pentru prima data Pastele, toti evreii trebuiau sa ia un miel si sa il sacrifice. Apoi, cu singele mielului erau unse ramele de lemn ale usilor de la casele in care locuiau acestia. Singele mielului oferea o garantie, un semn vizibil prin care credinciosii dadeau de inteles ca au luat in serios avertismentul lui Dumnezeu. In Noul Testament mielul a fost injunghiat de Mintuitorul Iisus, iar singele lui care a curs pe cruce este singele rascumparator. La Cina cea de taina, in noaptea cind a fost tradat, inainte de a fi prins si arestat, Domnul Iisus a instituit sarbatoarea Pastelui nou testamental, dupa porunca ce I-a fost data de Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca toti crestinii sa isi aminteasca de pretul care a fost platit pentru rascumpararea noastra din sclavia pacatului. Pasti, Paste, in ebraica „pesah", latina „Pascha"; este o sarbatoare religioasa, mozaica si crestina, din timpul primaverii; pentru evrei, Pastele este sarbatoarea memoriala a eliberarii lor din robia egipteana, serbata in conditii stricte. Se prepara miel, se consuma azimi (piine nedospita consumata de mozaici la Pasti sau folosita de catolici la impartasanie); piinea dospita nu se consuma in aceasta perioada. Pentru crestini, Pastele este sarbatoarea invierii lui Isus Hristos. In Cina cea de Taina, multi comentatori vad o masa pascala si inceptul Pastelui crestin, iar piinea frinta si vinul turnat simbolizeaza sacrificiul christic al trupului si singelui, ca pret al rascumpararii omenirii. Ziua de Paste se stabileste diferit. Biserica ortodoxa evita sa sarbatoreasca Pastele in aceeasi zi cu Pastele evreilor, in timp ce Biserica Catolica nu tine cont de acest criteriu. Chiar daca exista diferente esentiale intre Pastele iudaic si cel crestin, ambele sarbatori contin ecouri indepartate din cultul arhaic al primaverii.

Data sarbatoririi Pastelui

Inainte de anul 325 i.H. Pastele se sarbatorea in diferitele zile ale saptaminii, chiar si vinerea, simbata si duminica. In acel an, s-a convocat consiliul de la Nicaea de catre imparatul Constantin. A emis legea pascala care stabilea ca aceasta sarbatoare sa aiba loc in prima duminica dupa luna plina de sau dupa echinoxul de primavara sau prima zi de primavara. Astfel, Pastele trebuie sarbatorit intr-o duminca intre data de 22 martie si 25 aprilie.

Traditii si obiceiuri de Pasti

Din Romania pina in Africa sau din Italia pina in Australia, in orice colt al lumii, daca esti crestin, de Paste sarbatoresti, te bucuri, vrei sa fii cu ai tai, cu cei pe care ii iubesti. Copiii sint in al noulea cer pentru ca se innoiesc, pentru ca vor sta cu parintii pina tirziu in biserica, pentru ca imediat dupa Inviere vor ciocni oua rosii si se vor infrupta din cozonaci. Chiar daca, de-a lungul anului, tinerii sint mai putin prezenti la slujbele religioase, de sarbatori si, mai ales de Paste, curtea bisericii devine neincapatoare. Frumosi, imbracati in haine noi, asteaptaa emotionati, cu luminarile in mina, sa vina lumina din Cer. Sarbatoarea sarbatorilor aduce numai bucurie, numai dragoste. Orice sarbatoare, cu atit mai mult una de importanta si amploarea celei pe care o reprezinta Invierea Domnului Isus Christos, este pregatita prin gesturi si etape preliminare, ale caror valente ritual-ceremoniale, dar si psihologice, asigura intrarea intr-un timp al sarbatorii. Caci sarbatoarea este, in primul rind, traita.