Ce este motiunea Macovei?

Este refelexia in oglinda a imaginii minjita cu noroi a actualului Parlament. Este o palma aplicata pe obrazul omului de buna credinta si de bun simt care l-am votat. Este un act si un gest ce nu credeam ca se poate produce in forul reprezentativ-legislativ la tarii.

Fara nicio indoiala, prestatia ministeriala a Monicai Macovei este cea mai buna raportata la prestatia oricariu ministru al justitiei dupa 1990. Nu numai ei dar in cea mai mare masura datorita ei, justitia s-a urnit in sfirsit din loc. Sigur, nu numai dinsa are in mina cheia miraculoasa a imbunatatirii actului de justitie. Acesta uriasa sarcina  o imparte cu Consiliul Superior al Magistraturii. Dar fara aportul sau in promovarea unor legi de substanta si de  organizare, fara propunerea cumpatata si ferma a unor oameni de valuare profesionala dar mai ales de valoare morala in posturi cheie de conducere si raspundere, cu  deosebire in corpul magistratilor procurori, fara preocuparea si interesul constant in dotarea cu logistica necesara, acest pas inainte nu ar fi avut loc. Nu, pentru ca intocmai cum o dovedeste motiunea in discutie, sint multi cei care au urcat pe culmile bunastarii si de aici, pe culmile puterii politice sau administrative tocmai prin nesocotirea legii, prin desconsiderarea sau ultragierea actului de justitie. Ideea ca acum sau mai tirziu pot fi descoperiti si trasi la raspundere le provoaca insomnii.

Dar care este semnificatia reala a unei motiuni, a unei condamnari de la nivelul tribunei parlamentare a unui bun ministru de justitie? Este mai mult decit evident ca ea depaseste cadrul politic. In intreaga devenire a omenirii, a confruntarii dintre stat ca forma de organizare a conducerii si societatea condusa, inegaliatea si nedreptatea, umilirea si injosirea celor condusi s-a facut prin incalcarea si nesocotirea ideii de adevar, de dreptate, de justitie. Dovada eclatanta a facut-o statul fascist si ststul comunist. Ultimului i-a cazut victima si societatea romineasca. Revelatia lui 1989 s-a dorit a fi repunerea in drepturi si in demitate a romanilor. Ideea de justitie trebuia sa joace un rol primordial. Sa li se restituie bunurile si propietatea jefuita, sa iasa de sub dominatia umilitoare a statului, sa traiasca sentimentul revelator al libertatii, al demnitatii de sine. Ce s-a facut si unde am ajuns, vedem cu totii. Niciodata in decursul sbuciumatei noastre istorii n-am inregistrat o fractura economica si o polarizare sociala prin acapararea hrapareata a avutului si bogatiei unui intreg popor de catre o mina de invirtiti care pina acum au condus si incearca sa conduca in continuare destinele Romaniei. Ei si unii politicieni corupti interesati si care le fac jocul se afla in umbra si in spatele multor actiuni si initiative menite a le mentine statutul si a-i pune la adapost de rigorile legii si ale justitiei. Iar acum, cind o putere de talia autoritatii judecatoresti isi intra treptat in rol si ameninta sa faca lumina si dreptate, fac spume la gura. Un ministru care se dedica acestui nobil scop este o amenintare, un pericol. El trebuie neutralizat. Trebuie dat afara. Un astfel de om sa nu se gasesca in pozitia de a-i putea deconspira, incomoda. Acesta este miza jocului. Nimenea nu spune ca prestatia ministrului Macovei este in afara de posibile discutii. Poate cea mai de luat in seama deriva din felul ei sobru si distant de a fi si care induce un aer de superioritate (nu neaparat aroganta) in fata caruia unii parlamentari se simt ofensati. Dar este de subliniat ca un astfel de comportament este necesar in jungla politicii romanesti daca vrei sa-ti fie ascultat si sa-ti impui punctul de vedere. Sobrietatea, fermitatea si cinstea sint flori rare pe stratul politicii noastre. Si apoi, a incerca sa destelenesti ogorul atit de pietrificat al justitiei este o treaba de pionierat inerenta greutatilor. Ceea ce conteaza insa si ceea ce confera valoare si tinuta prestatiei ministrului Macovei este scopul si rezultatul prestatiei sale atit cit se vadeste pina acum si care justifica un sentiment de speranta si incredere. A fost sprijinita de presedintele Basescu caruia, acest sprijin i-a fost imputat ca amestec in treburile justitiei. Este si el pe banca acuzarii aceluiasi parlament. Care vrea sa interpreteze drept incalcare a constitutiei faptul de a urmari cum institutiile statului isi fac datoria si a le atentiona si impulsiona sa-si intre in roluri. Nu-i de mirare. Se urmareste aceiasi finalitate, acelasi scop. De catre aceiasi actori.

Sa speram ca nici unul nici altul nu vor ceda santajului. In fond, o motiune impotriva unui ministru nu are decit valoarea atentionarii primului ministru asupra eventualelor deficiente in prestatia acestuia, lui, primului ministru revenindu-i dreptul si competenta de a propune asupra mentinerii sau demiterii. Rezolutia de demitere constind intr-o motiune de cenzura se poate adresa numai guvernului in intregul lui. Iar dl. prim ministru, in pofida unor oscilatii de pina acum, a dat a intelege ca o apreciaza pe d-na ministru Monica Macovei si nu propune demiterea, spre dezamagirea preopinentilor. Speram ca si dinsa se va tine tare.

Gavril Dejeu