Binefacerile mirodeniilor
Data publicarii: 05/04/2007
Mirodeniile sint percepute de catre europeni drept niste adaosuri cu rol de aromatizare si condimentare a preparatelor culinare. Putini au fost insa aceia care au putut constata si efectele terapeutice ale acestor ingrediente alimentare.
Maghiranul, de exemplu, este un adevarat medicament pentru tratarea guturaiului, febrei, vomei, diareei, hepatitei, malnutritiei la copii, sau a eruptiilor cutanate. Un decoct din maghiran, baut de 2-3 ori pe zi poate produce un efect sudorific puternic, dar mai si inlatura mirosul neplacut degajat, uneori, din cavitatea bucala. Pruritul (mincarimi ale pielii) poate fi alungat prin tamponarea locala cu zeama rezultata din fierberea a 150 gr maghiran in 500 ml apa. Maghiranul este cunoscut si ca un bun diuretic si stimulent al apetitului, ajutind la eliminarea mucozitatilor. In traditia populara chineza, maghiranul este cunoscut ca un regulator al temperaturii corpului, fiind adesea folosit in locul ceaiului negru, in timpul verilor toride.
Inca de pe vremea cind vechii negustori orientali bateau drumurile spre centrul Europei, strabatind si meleagurile rominesti, ghimbirul si-a facut aparitia in bucataria noastra, fiind mai apoi cultivat si de taranii romani. Chinezii considera ghimbirul drept unul dintre cele cinci ingrediente principale in dietoterapie, alaturi de otetul de orez, vinul de orez, sare si miere. Ghimbirul este apreciat pentru calitatile sale terapeutice in guturaiuri, tuse, stari de voma, astma, diaree.
El actioneaza, in mod deosebit, asupra plaminilor, stomacului si splinei. O radacina proaspata de ghimbir, rasa si fiarta in 250 ml apa, timp de 10 minute, produce un fel de bautura cu efecte remarcabile in tratarea edemelor, vomei sau tusei, inducind si o senzatie puternica de incalzire a corpului, respectiv, un efect sudorific pregnant. Atunci cind febra nu cedeaza, fierbeti 100 gr ghimbir proaspat in 500 ml apa si spalati tot corpul cu zeama rezultata. Daca tusea nu vrea sa va lase in pace, stoarceti o radacina de ghimbir si amestecati sucul cu putina miere si 250 ml apa fierbinte; beti cite 1-2 cani pe zi. In cazul unei indigestii, mincati citeva bucatele de tulpina de ghimbir proaspat; in vreme ce o cana de suc din aceeasi parte a plantei va poate scapa de un sughit rebel, greata sau voma, ori chiar de o toxiinfectie alimentara. Este bine de stiut si faptul ca amestecul de 50 gr ghimbir proaspat cu 30 gr zahar brun - consumat de 3 ori pe zi, timp de 7 zile - trateaza cu succes dizenteria. Ghimbirul are si calitatea de a atenua mirosul neplacut al unor preparate din carne de oaie, miel, scoici, sau peste.
Toti parintii ai caror copii se imbolnavesc de varsat de vint ar trebui sa stie ca pot grabi eruptia cutanata, folosind coriandrul (atit tulpina cit si radacina) fiert si aplicind spalaturi calde copilului. Consumul regulat de coriandru va face sa dispara mirosul neplacut al urinei; in vreme ce o mincare de porc, vita sau peste cu coriandru intreg (planta si radacini) alunga mirosul fetid al respiratiei unor persoane. El reduce aciditatea si durerile gastrice. Totusi, coriandrul nu este recomandat a fi consumat in mod constant timp indelungat, deoarece creste continuu energia „calda" din organism, ceea ce ar produce o sete exagerata si constipatie, ca si uscarea si craparea buzelor. Putini stiu ca piperul are calitati terapeutice in cazul durerilor abdominale, tulburarilor gastrice, diareelor sau toxiinfectiilor alimentare. Medicina traditionala chineza il categorieste drept un aliment benefic pentru stomac si intestinul gros. Un gram de praf de piper negru, impreuna cu 30 gr ghimbir proaspat, fierte in 750 ml apa, pina scade la 250 ml, poate trata cu succes o voma acuta provocata de o gastrita avansata.
