Actualitatea evangheliei l Duminica a 24 a dupa Rusalii (Invierea fiicei lui Iair)

Accesul la minune

Lectiile cele mari ale mintuirii Hristos nu le-a predat in aulele universitatilor, nici prin saloanele pestrite ale inaltei societati si nici prin alcovurile imbatate de marire ale cine stie carui stapin lumesc.

Praful drumului Nainului, culmea Muntelui Fericirilor, creasta tesita a Taborului, apele limpezi si sarace ale Ghenizaretului, cimitirul Gherghesenilor, creasta seaca a Golgotei... Si nici n-a cautat spectacolul cu orice pret, n-a diminuat tainele minunii prin destainuirea lor dinaintea celor care n-ar fi facut decit sa le aplaude. Nu de aplauze ducea lipsa Hristos. In fond El, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nu ducea si nu duce lipsa de nimic. Cu atit mai putin de cultura aplauzelor zeloase, a linguselilor oportuniste. Caci prin limitarea acestui acces la exercitiul minunii, Hristos Se arata dusmanul diavolului oportunismului, inamic cabotinismului spectacular cu orice pret.

Iair, mai marele sinagogii

Evanghelia Duminicii acesteia, a XXIV-a dupa Rusalii, tine intr-insa un miez de lectie divina. Numita „Evanghelia Invierii fiicei lui Iair" (Lc 8, 41-56), Scriptura ce ne mingiie sufletul in aceasta Duminica poarta numele unui tata: Iair. Mai mare al sinagogii, omul intra in istoria mintuirii printr-o mare incercare: moartea fiicei sale. Smerit propovaduitor al Legii lui Dumnezeu, Iair iese din rigorismele functiei sale si declara deschis disperarea mortii fiicei sale. Dinaintea unei astfel de incercari orice ifose dispar, se dilueaza in taina lacrimii celei adevarate, conventiile sociale se arata goale si fara sens, moartea fiind cea mai adevarata dintre demascarile pe care le petrecem dinaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. Cintecele de jale, jalea ca atare, durerea nespusa devin din obstacole medicamentele iesirii din formalism.

Dragoste de tata

Iair dovedeste odata in plus ca functia de baza a unui om, a unui barbat, este paternitatea, darul prin care Dumnezeu ne daruieste ceva din asemanarea cu Tatal Ceresc, darul care ne responsabilizeaza enorm in raport cu orice fel de alta functie am ocupa in viata. Ingenuncheati de copiii nostri, orgolile noastre se topesc in tandrete fara sfirsit, iar inima noastra nu ne mai apartine, ci le apartine, un suris umplindu-ne de cer, iar suspinul lor, o, suspinul lor de durere, apropiindu-ne de iadul disperarii! Ce taina se ascunde in aceasta, care leaga pe tati de copiii lor? Niciodata prea legat prin gesturile unei tandreti calde, tata trebuie sa fie si cel care amendeaza limita de bun simt depasita, gestul lui de calda camaraderie ne insoteste ca un strigat de cocor peste toate gavanele de furtuna ale vietii, alaturi de susurul de plins al mamei si ginguritul de lumina al iubirii. Ei bine, taina aceasta o face vadita Iair. Smerindu-se pe sine de dragul fetei sale, cere ajutorul lui Hristos, neconventionalul propovaduitor.

Martorii minunii

Domnul nu pregeta. Atit doar ca selecteza pe cei care sa fie martorii minunii. A invia, in momentul Iair al misiunii Sale, nu era identic cu a invia in momentul Nain, si aceasta fara sa punem la socoteala omeneasca invierea lui Lazar, care are momentul ei in planul mintuirii pe care Hristos l-a adus dinaintea omenirii. Toata constructia pedagogica a Lectiei Invierii este crescuta din aceste cresteri de sens in adincirea intelegerii Tainei, care ne-a destainuit  nemurirea.

Suflet incercat

Domnul nu pregeta si pentru aceea ca stie ce zbatere este in sufletul tatalui pentru fiica, pregustind astfel din durerea Lui pentru toti fii si ficele Sale, care vor fi dati mortii, raniti de nedragostea lumii. Taina acestui simtamint este cu atit mai mare cu cit tine in ea dragostea Tatalui Ceresc pentru cei care gusta moartea ca pe o finalitate nedefinita, iar nu ca pe un dar din care te trezeste glasul Lui Hristos.

Puterea iubirii

De cite ori n-ati auzit ca se trasmit condoleante „pentru trecerea intru nefiinta", de cite ori n-ati simtit o durere de suflet cind ati vazut cum parastasele se transforma in sindrofii, mai mult sau mai putin simandicoase, cum milostenia se trimbiteaza pe toate laturile socialului, intr-atit incit a disparut fara urma compasiunea reala, aceea care aduce Inviere! Pentru ca nu ne apropie de Dumnezeu decit dragostea, iubirea aceea care L-a facut pe Insusi Domnul sa Se intrupeze, de dragul tinarului din colbul Nainului, al fetitei acesteia, fiica lui Iair, de dragul prietenului Lazar. De dragul prieteniei si copilariei, al adolescentei care au nevoie mereu de Hristos ca sa-si recapete punctele cardinale ale existentei de dupa moarte.

Marturisitori vrednici

La minunea din casa mai marelui sinagogii participa, ca observatori ai neamului omenesc, oameni care vor avea nevoie de aducerea aminte a acestui moment pentru a rezista la toate momentele de cumpana si Cruce la care vor fi supusi. Mereu este asa cind Hristos vrea sa creasca marturisitori vrednici. Le ofera, ca un soi de vaccin, icoana deplina a puterii de a-i ridica din moarte. Moartea fiind astfel medicamentul care ne vindeca toate disperarile si angoasele. Doar s-o vedem ca dar al lui Hristos, Daruitorul vietii celei adevarate, Care cu moartea pe moarte a calcat.

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula