(In) certitudini

Intr-un comentariu anterior expuneam motivele pentru care parlamentarii, indiferent de partidul din care fac parte, nu vor vota motiunea de cenzura. Prin luarile de pozitie din ultimele zile, respingerea motiunii se contureaza ca atitudine si din partea majoritatii partidelor parlamentare, incit pare ca motiunea se va sufoca chiar mai inainte de a se naste.

Motive suficiente de framintari pentru PSD care astfel se afla in pozitia magarului lui Buridan: intre a o depune, obligatie derivind din numeroasele amenintari avansate pina acum si neonorate, ceea ce ar induce lipsa de seriozitate, de limpezime si fermitate sau a renunta la idee, ceea ce i-ar scuti de pericolul raminerii de unii singuri pe baricada, insa i-ar mentine in continuare in nebuloasa politicii de opozitie pe care nu stiu sa o gestioneze. Am putea spune ca si-au facut-o singuri, cu mina lor. Speranta intr-o guvernare din umbra prin conditionarea supravietuirii liberalilor la cirma s-a dovedit desarta, iar rundele electorale se apropie nelinistitor, nelasind loc de intoarcere pentru experimente si formule fara orizont.

Probabil ca i-ar avea parteneri de sustinere pe PRM, PC si UDMR (acestia din urma chiar daca fac parte din actualul guvern) daca ar avea convingerea ca presedintele Basescu i-ar imputernici sa formeze noul cabinet. Cum insa este sigur ca acest lucru nu s-ar intimpla, ar fi nevoiti sa dea girul unui guvern format de PD mai degraba decit sa accepte alegeri anticipate. Dar PD insusi nu da semne ca ar agrea nominalizarea pentru formarea unui nou guvern pentru motive lesne de inteles. Anume, si-ar asuma pozitia mai mult decit incomoda a liberalilor. Guvernul lor ar primi, previzibil, votul de investitura, dar ar guverna fara o sustinere majoritar-parlamentara cu toate greutatile si pacatele ei. Pentru consecventa in atitudinea de a nu cocheta si deci a nu colabora in niciun fel cu PSD, pozitie politica si promisiune mai mult decit repetata, nu au alta optiune decit sa voteze impotriva motiunii de cenzura lasind pe capul liberalilor ponoasele guvernarii minoritare intr-o perioada ce se anunta tot mai framintata.

Intrebarea de interes pentru noi este ce se va intimpla in continuare? Un orizont nebulos si plin de contradictii pare sa contureze evolutia politicii romanesti pina la viitoarele alegeri parlamentare. Lupta acerba pentru atragerea alegatorilor va deschide larg portile promisiunilor demagogice. Norocul poate veni de la necesitatea indeplinirii conditiilor de integrare riguros stabilite si care obliga deopotriva pe cei de la guvernare sau din opozitie. Apropiatele alegeri euro-parlamentare ne-ar putea furniza o imagine si o idee incotro bat parerile electoratului, doar ca motivatia electorala este diferita. Interesul in aceste alegeri este mai degraba al taberelor politice din parlamentul european doritoare sa atraga cit mai multi parlamentari din grupul destul de numeros pe care il va furniza Romania. Problemele interne ale noastre care constitue doar tangential obiect de preocupare la nivel european, dincolo de cadrul deja stabilit al conditiilor de integrare, ramin si vor ramine in continuare in sarcina politicii de dinlauntru si probabil ele vor constitui fondul dominant al preocuparilor electoratului.Va trage el invatamintele ce s-ar cuveni din faramitarea voturilor pe mai multe partide si partidulete incurajind o guvernare prin fragilele si ineficientele coalitii care si-au demonstrat cu virf si indesat ineficienta ? Se va lasa in continuare sedus de cintecele de sirena mai mult sau mai putin maiestrit orchestrate sau va gindi in esenta si profunzimea lucrurilor si va incredinta puterea unei singure forte politice sau unor actori politici compatibili doctrinar si programatic ? Daca nu de alta dar cel putin asa ar avea pe cine trage la raspundere si ar crea platforma necesara realizarii si indeplinirii sarcinilor printr-o guvernare stabila. As indrazni sa cred ca esecul repetat al guvernarilor in coalitii nefiresti va fi un avertisment pentru electorat care, sa subliniem cu putere, el raspunde pina in cele din urma de modul cum isi delega puterea. Aud adesea in stinga si dreapta acuze si sudalme la adresa politicienilor, a partidelor, a guvernului numai ca acestea n-au ajuns in alcatuirea si combinatiile neputintei doar de capul lor ci cu contributia consistenta a alegatorilor.

Mi s-ar putea reprosa ca angajez asemenea discutie mult prea devreme. Semnalul de alarma trebuieste insa tras din timp. In asa fel incit, in anul si ceva pina la viitoarele alegeri sa se cristalizeze ideile, sa se trezeasca constiintele, sa se constientizeze raspunderea, sa putem iesi din zona apasatoare si turbulenta a incertitudinilor.