Carnavalul Lolelor

Carnavalul Lolelor reprezinta unul dintre cele mai vechi obiceiuri sasesti din Ardeal. Avind originile in Evul Mediu, evenimentul s-a desfasurat sute de ani in Agnita, dupa obiceiul stramosesc. Traditia a fost insa uitata. Ultimul Carnaval al Lolelor s-a desfasurat, la Agnita, in urma cu 17 ani.

Programul „Sibiu - Capitala Culturala Europeana in 2007" invie insa vechile obiceiuri. Simbata, sute de lole vor lua cu asalt strazile Sibiului, in cadrul unui carnaval de amploare, care va pastra specificul stramosesc. Iar duminica, manifestarea se va muta in locul ei de bastina, la Agnita. 

Lolele reinvie

Sibienii vor fi martorii unui eveniment cu totul deosebit. Simbata, in burgul de pe Cibin, va avea loc una dintre cele mai vechi manifestari traditionale sasesti, marcata cu sfintenie sute de ani la rind. Carnavalul Lolelor. Evenimentul, care se incadreaza perfect in Programul  „Sibiu - Capitala Culturala Europeana 2007", va incepe la ora 11. Lolele vor lua cu asalt Bulevardul Corneliu Coposu, strada Gheorghe Lazar, Piata Mare,  Bulevardul Nicolae Balcescu, pentru ca in cele din urma actiunea sa se mute la Bastionul Portii Cisnadiei, adica la Cazarma 90. Tot aici, incepind cu ora 17, va avea loc si Balul Lolelor.

Masti, dansuri si gogosi

Obiceiul „lolelor" - Urzelnlaufen, atestat din secolul al XVII-lea si originar din orasul Agnita, a disparut o data cu emigrarea masiva a sasilor transilvaneni din Romania. Acest obicei, initial sasesc, inglobeaza traditii ale breslelor din Evul Mediu, prezinta mestesugurile traditionale, simbolizeaza alungarea iernii si marcheaza, intr-un context umoristic rafinat, trecerea intr-un nou an. Prin acest proiect, organizatorii, si-au propus revitalizarea carnavalului, adaugarea unui suflu contemporan si asigurarea conditiilor necesare perpetuarii lui de catre etniile conlocuitoare din regiune. Personajele traditionale din Parada Lolelor sint reconstituite fidel, asezarea facindu-se dupa rangul breslelor si dansurile pe care le desfasoara, prescrise cu strictete de traditie. Defilarea celor aproximativ 100 de personaje mascate se va face pe strazile orasului. In traseul lor, lolele atrag publicul intr-un dans traditional, iar participantii primesc drept recompensa cite o gogoasa. 

Legenda lolelor

Denumirea de lole vine de la „lallen" - a se bilbii, ceea ce se refera la felul de a vorbi sub masca, termen ce se folosea doar in limba romana. Etimologic, cuvintul sasesc „Urzeln" nu s-a putut traduce. Se presupune ca denumirea cuvintului „Urzeln" deriva de la imbracamintea confectionata din resturi de textile, ceea ce in dialectul sasesc din Agnita se numea Urzen. O alta varianta de a explica denumirea de Urzeln isi are originea intr-o legenda transmisa oral. Se spune ca acest obicei s-a nascut in Evul Mediu, in secolul al XIII-lea, in vreme ce hoardele turcilor navaleau in micutul tirg sasesc al Agnitei. Locuitorii, speriati de urgiile facute de acestia, s-au refugiat in biserica fortificata, decimati de repetatele atacuri, dar si de foame si epidemii. Citiva dintre barbati, care isi pierdusera curajul, preferind jugul sclaviei, unei morti sigure, s-au repezit sa deschida dusmanilor portile cetatii. Vazind acestea, fiica unui blanar, pe nume Ursula, s-a imbracat intr-un costum de barbat confectionat din pinza alba, pe care erau cusute bucati de zdrente de culoare neagra. In spate avea prinsa o talanga, iar in mina un bici, fata fiindu-i acoperita de o masca demonica. Astfel costumata, Ursula, plina de curaj, iesi, cu pocnete de bici si in sunete asurzitoare de talanga, in fata dusmanilor. Turcii, speriati, crezind ca este insusi diavolul, au intrat in panica si au parasit cetatea. Astfel, Agnita a fost salvata. In amintirea acestei fapte de curaj de care a dat dovada Ursula, se sarbatoreste ziua Ursulei, cunoscuta sub denumirea de Urzelntag.

Obicei sasesc

Carnavalul Lolelor din Agnita se inscrie in ciclul tipologic „Carnavalul de la oras". Obiceiul Lolelor corespunde cu perioada carnavalului, avind radacini adinci in activitatea breslelor. Acestea aveau rolul de a conduce asociatiile mestesugarilor si, in fiecare an, in ultima duminica din ianuarie, aveau loc alegeri noi in cadrul acestor organizatii. Cu aceasta ocazie, obiceiul inminarii lazii de breasla, impreuna cu toate actele noului staroste si ale calfelor, era insotit de „lole", personaje amuzante, care aveau rolul sa protejeze si sa insoteasca lazile de vecinatate. Participarea acestora a devenit, in timp, un obicei popular foarte important pentru comunitatea saseasca a Agnitei.

Alaiul breslelor

Personajele traditionale din intregul alai reamintesc de vechiul obicei ce apartinea breslelor, mestesugaritul fiind ocupatia de baza a populatiei din Agnita. Parada era condusa de capetenia breslei cizmarilor, insotita de doi copii intre 12 si 14 ani, simbolizind ingerii pazitori, a caror imbracaminte era identica cu cea a capeteniei. Ca simbol al breslei cizmarilor, acestia purtau o coroana mare, confectionata din crengi de brad, in virful careia erau prinsi un mar si un clopotel care suna foarte placut la fiecare miscare. Steagul de breasla, datat cu anul 1767, incheia alaiul breslei cizmarilor. Urma breasla croitorilor, reprezentata de doua personaje traditionale: calutul croitorului si un personaj mascat, ce defilau cu lada si steagul de breasla, incheind cu dansul calutului. Breasla blanarilor era insotita de doua figuri simbolice: coroana blanarilor si ursul. Breasla care incheia alaiul purta steagul dogarilor. Aceasta era reprezentata de doi barbati care invirteau, cu iscusinta, un cerc de butoi pe care erau puse, in forma piramidala, pahare pline cu vin, fara a varsa nici o picatura. 

Costumatia

Costumul de lola era confectionat din pinza alba, pe care erau cusute fisii negre, asa incit pinza cea alba era vizibila la fiecare miscare. Fata era acopererita de o masca pictata, confectionata dintr-o sirma deasa, in jurul careia erau prinse fie o blanita de iepure, de jder sau de nurca, iar in partea din spate a costumului, legata de masca, era prinsa o coada lunga, impletita din cinepa, cu o funda colorata. De bracinar erau prinse doua talangi. In mina dreapta tinea un bici lung din piele si cinepa numit Korbatsch, din care se pocnea, iar in stinga tineau un cleste din lemn crestat, numit Quetsche, in care erau prinse gogosile si o zuruitoare, Ratsche, care avea rolul de a face zgomot. Fiecare costum de lola era marcat cu un numar prins de masca.

Finalul carnavalului

Festivitatea alaiului se incheia in fata Primariei, prin intonarea imnului Transilvaniei, „Siebenbürgen Land des Segensú", si urarile de sanatate si prosperitate in noul an. Momentul culmina cu ridicarea mastilor tuturor participantilor. De acum incolo, pina seara, lolele aveau dreptul sa mearga in grupuri pe strazi, din casa in casa, unde, prin pocnete si zgomotul talangilor, alungau spiritele rele. Pe strada, lolele invirteau cunoscutii si admiratorii cu biciul, iar cei care le recunosteau primeau, drept recompensa, cite o gogoasa. Seara, lolele se adunau pe grupe in mai multe case, unde se servea vin, sarmale si gogosi, petrecind pina in zori de zi.

Obiceiul, la Agnita

Anul trecut, copiii clasei a IV-a ai sectiei germane de la Scoala Nr. 1 din Agnita, impreuna cu invatatorul lor, Bogdan Patru, au reinviat obiceiul Lolelor, stirnind reactii in indepartata Germanie. Locuitorii Agnitei au privit si au impartasit deosebita bucurie cu ocazia acestui eveniment. Pentru ca „Fuga lolelor" este o traditie de prestigiu pentru cultura saseasca si pentru intreaga Agnita, obiceiul a fost inclus in programul „Sibiu - Capitala Culturala Europeana 2007". Initiativa invatatorului Bogdan Patru a fost incurajata de autoritatile locale agnitene: peste 120 de lole vor pocni din nou din bice si vor fugi pe strazile Agnitei, in 28 ianuarie, dupa 17 ani. Parada va incepe la ora 10 dimineata. 50 de sasi agniteni de peste granita vor aduce in Agnita alaiul lolelor, iar agnitenii li se vor alatura. Evenimentul se va sfirsi cu un foc de tabara si o cana de vin, a prieteniei si a amintirii vremurilor in care sasii traiau alaturi de noi, in Agnita.